Congelarea Ovocitelor: Date Științifice și Cazuri Clinice | Embryos

Congelarea ovocitelor: ce spun studiile și cum arată în practică.

Congelarea ovocitelor – cunoscută medical cu numele de crioprezervarea de ovocite sau social freezing- este o procedură prin care ovocitele (celulele reproducătoare feminine) sunt recoltate, înghețate și păstrate în azot lichid la temperaturi extrem de scăzute, cu scopul de a fi folosite ulterior atunci când pacienta dorește să rămână însărcinată.

Această metodă oferă o formă de protecție a fertilității și a devenit, în ultimii ani, tot mai populară nu doar în context medical (de exemplu înainte de tratamente care afectează fertilitatea), ci și ca opțiune preventivă pentru femeile care aleg să amâne sarcina.

Inițial dezvoltată pentru pacienții care urmau chimioterapie sau radioterapie – tratamente ce pot afecta grav rezerva ovariană – tehnologia a evoluat astfel încât multe femei sănătoase aleg să își congeleze ovocitele pentru a contracara declinul natural al fertilității legat de înaintarea în vârstă (American College of Obstetricians and Gynecologists ACOG, 2014).

Ce este vitrificarea și de ce contează în congelarea ovocitelor?

Din punct de vedere tehnic, celulele sunt supuse unei proceduri numite vitrificare – un proces de înghețare ultra-rapidă care previne formarea cristalelor de gheață ce ar putea deteriora structura celulară. Studii medicale arată că vitrificarea ovocitelor crește ratele de supraviețuire și șansele de obținere a sarcinii comparativ cu metodele de congelare lentă folosite în trecut.

Totuși, este important de subliniat că procedura nu oferă o garanție a sarcinii ulterioare. Succesul depinde de o serie de factori medicali, printre care vârsta la momentul recoltării, numărul de ovocite congelate și sănătatea reproductivă generală. Conform unor recenzii științifice recente, rezultatele clinice arată că congelarea de ovocite este o metodă sigură și rezonabil eficientă, în special dacă este făcută înainte de 35 de ani și dacă sunt congelate cel puțin 8-10 ovocite.

De ce contează vârsta la momentul congelării ovocitelor?

Datele demografice recente indică o tendință clară de amânare a maternității la nivel global. Vârsta medie la naștere este în prezent de ≥30 de ani (Organisation for Economic Cooperation and Development, 2022). Această evoluție reflectă schimbări sociale profunde și este asociată cu factori personali, educaționali, profesionali și financiari, care influențează decizia de a amâna formarea unei familii (Goold și Savulescu, 2009; Lewis et al., 2016).

Din perspectivă biologică, însă, amânarea procreării este însoțită de un declin ireversibil al fertilității feminine legat de vârstă, determinat atât de reducerea progresivă a rezervei ovariene, cât și de deteriorarea calității ovocitelor. Conform ACOG, această scădere a potențialului reproductiv începe înainte de vârsta de 35 de ani și se accentuează semnificativ ulterior, având un impact direct asupra probabilității de concepție spontană și asupra rezultatelor procedurilor de reproducere asistată.

Congelarea ovocitelor se înscrie astfel ca o intervenție medicală menită să atenueze discrepanța dintre traiectoria biologică a fertilității și realitățile sociale contemporane, fiind susținută de date științifice și ghiduri profesionale care recomandă informarea timpurie și consilierea adecvată a pacientelor cu privire la limitările și beneficiile acestei opțiuni.

Câte ovocite trebuie congelate? Ce spun studiile

Literatura de specialitate publicată sub egida European Society of Human Reproduction and Embryology (ESHRE) a analizat extensiv relația dintre numărul de ovocite recoltate și probabilitatea obținerii unei sarcini, subliniind necesitatea unui echilibru între eficacitatea reproductivă și siguranța pacientei.

Mai multe studii au sugerat existența unui interval optim, frecvent citat drept „gold standard”, în ceea ce privește numărul de ovocite recoltate. Conform analizei realizate de Sunkara et al. (2011), recoltarea a aproximativ 15 ovocite este asociată cu cea mai bună rată de succes într-un singur ciclu de reproducere asistată, probabilitatea de obținere a unei sarcini ajungând până la 37% atunci când acest prag este atins. Această observație a fost larg preluată în literatura de specialitate ca reper orientativ în practica clinică.

Odată cu înaintarea în vârstă, scăderea calității ovocitelor impune crioprezervarea unui număr mai mare de ovocite, în vederea atingerii unei probabilități cumulative adecvate de naștere. La pacientele cu rezervă ovariană diminuată, se recomandă frecvent o strategie de acumulare ovocitară prin efectuarea mai multor cicluri de stimulare ovariană și puncții ovariene succesive, cu scopul de a atinge un număr minim de ovocite asociat cu șanse reproductive rezonabile. Totuși, alte studii au arătat că numărul total de ovocite recoltate este mai puțin relevant decât numărul de ovocite mature, aflate în stadiul de metafază II (MII).

Conform ultimelor studii nu există diferențe semnificative între rezultatele ciclurilor de fertilizare in vitro realizate cu ovocite autologe proaspete și cele realizate cu ovocite autologe crioprezervate, ceea ce sugerează că procesul de congelare, urmat de dezghețare, nu compromite în mod direct capacitatea ovocitelor de a susține fertilizarea și dezvoltarea embrionară.

Cazuri clinice de social freezing din practica Embryos

Pentru a contextualiza datele prezentate anterior, prezentăm câteva cazuri clinice ilustrativ care reflectă aplicarea practică a recomandărilor actuale privind prezervarea fertilității.

Caz 1. Pacientă de 37 de ani cu rezervă ovariană bună

Pacienta, în vârstă de 37 de ani, fără antecedente patologice relevante, s-a prezentat pentru consiliere reproductivă în contextul dorinței de amânare a maternității din motive personale. Evaluarea inițială a rezervei ovariene a evidențiat un nivel al hormonului anti-Müllerian (AMH) în limite bune pentru grupa de vârstă, sugerând un potențial ovarian favorabil, în ciuda vârstei cronologice.

Având în vedere datele din literatură privind declinul calității ovocitelor după vârsta de 35 de ani, precum și recomandările societăților profesionale referitoare la informarea timpurie și intervenția individualizată, s-a decis inițierea unui ciclu de fertilizare in vitro cu scop de crioprezervare ovocitară. În urma stimulării ovariene controlate, s-au obținut 20 de ovocite, dintre care 13 ovocite mature aflate în stadiul de metafază II (MII), care au fost ulterior supuse procedurii de vitrificare.

Acest rezultat se încadrează în intervalul considerat optim de literatura de specialitate (aproximativ 11–15 ovocite mature), asociat cu rate crescute de succes reproductiv și cu un profil de siguranță acceptabil, fără creșterea semnificativă a riscului de sindrom de hiperstimulare ovariană. Exemplul subliniază importanța consilierii realiste, în care congelarea ovocitelor este prezentată ca o strategie de reducere a riscului reproductiv, și nu ca o garanție a obținerii unei sarcini viitoare.

Caz 2. Pacientă de 36 de ani cu rezervă ovariană diminuată

Un al doilea caz clinic ilustrează impactul rezervei ovariene diminuate asupra rezultatelor crioprezervării ovocitelor și necesitatea unei strategii terapeutice adaptate. Pacienta în vârstă de 36 de ani s-a prezentat pentru evaluare reproductivă în contextul dorinței de amânare a maternității. Investigațiile inițiale au evidențiat un nivel al hormonului anti-Müllerian (AMH) de 0,3 ng/mL, valoare sugestivă pentru rezervă ovariană sever redusă, cu potențial de răspuns ovarian limitat la stimulare.

În urma inițierii unui protocol de stimulare ovariană controlată, monitorizarea ecografică a evidențiat dezvoltarea a patru foliculi. La momentul puncției ovariene, s-au obținut două ovocite, reflectând răspunsul ovarian redus anticipat pe baza markerilor biologici inițiali. În acest context clinic, pacienta a fost consiliată cu privire la necesitatea parcurgerii mai multor cicluri de fertilizare in vitro pentru a putea stoca un număr cumulativ adecvat de ovocite, care să ofere șanse rezonabile de obținere a unei sarcini în viitor. Această abordare este frecvent utilizată la pacientele cu rezervă ovariană scăzută, cu scopul de a maximiza potențialul reproductiv.

Caz 3. Pacientă de 30 de ani cu răspuns ovarian modest

Pacienta, în vârstă de 30 de ani, s-a prezentat pentru crioprezervare ovocitară în contextul planificării reproductive. Deși vârsta cronologică sugera un prognostic favorabil, răspunsul ovarian a fost scăzut, necesitând mai mult de un ciclu de stimulare pentru obținerea unui număr adecvat de ovocite. În cadrul primului ciclu de fertilizare in vitro (FIV) s-au obținut 6 ovocite, urmat de un al doilea ciclu, în care au fost recoltate 4 ovocite. Aceste 10 ovocite au fost ulterior fertilizate, generând 6 embrioni de bună calitate.

Ulterior, pacienta a trecut prin patru transferuri de embrioni (ET). Primele trei transferuri au fost nereușite, însă al patrulea transfer a condus la obținerea unei sarcini evolutive, confirmând astfel că, chiar și în cazul unui răspuns ovarian moderat, o strategie de acumulare a ovocitelor și planificare atentă a transferurilor poate conduce la un rezultat favorabil pe termen lung.

Caz 4. Pacientă de 37 de ani, sarcină din 6 ovocite

Pacienta, în vârstă de 37 de ani, a parcurs două cicluri consecutive de stimulare ovariană controlată, în urma cărora s-au obținut 3 ovocite în fiecare ciclu, totalizând 6 ovocite crioprezervate. Deși numărul de ovocite obținute a fost redus, decizia de a continua procedura a fost luată în contextul unei consilieri realiste, ținând cont de limitările biologice asociate vârstei. La momentul decongelării ovocitelor, toate cele 6 ovocite au fost utilizate în cadrul unei proceduri de fertilizare in vitro, rezultând un singur embrion viabil.

Transferul embrionar a fost urmat de obținerea unei sarcini evolutive în curs. Acest rezultat subliniază faptul că, deși probabilitatea de succes per ovocit scade odată cu vârsta, crioprezervarea ovocitelor poate conduce la un rezultat reproductiv favorabil, chiar și în condiții suboptimale, atunci când este aplicată corect și cu așteptări realiste.

Ce ne arată aceste cazuri clinice?

Analizând cazurile prezentate, se observă clar modul în care vârsta reproductivă influențează eficiența fertilizării și dezvoltării embrionare, chiar atunci când numărul de ovocite recoltate este similar.

Comparativ, deși diferența în numărul total de ovocite nu este importantă cantitativ, randamentul în ceea ce privește numărul de embrioni obținuți și rata de blastulație scade semnificativ odată cu creșterea vârstei. Acest lucru reflectă declinul calității ovocitelor asociat cu vârsta, în conformitate cu datele ASRM și ESHRE, care subliniază că numărul de ovocite mature disponibile pentru fertilizare nu este singurul factor determinant, ci și vârsta și calitatea biologică a ovocitelor.

Această comparație evidențiază importanța inițierii crioprezervării ovocitelor la vârste mai tinere, pentru maximizarea numărului de embrioni viabili; planificării individualizate a ciclurilor FIV, informării pacientelor privind probabilitatea cumulativă de succes și nevoia potențială de mai multe transferuri sau cicluri, în funcție de vârstă și profilul ovarian.

Concluzii privind prezervarea fertilității prin congelarea ovocitelor

În ansamblu, literatura indică faptul că prezervarea fertilității prin crioprezervarea ovocitelor reprezintă o strategie medicală justificată în contextul declinului biologic inevitabil al fertilității și al tendinței sociale de amânare a maternității. Eficiența procedurii depinde în principal de vârsta pacientei și de numărul de ovocite obținute, iar consilierea precoce și individualizată este esențială pentru stabilirea unor așteptări realiste și pentru optimizarea rezultatelor reproductive. Creșterea necesarului de ovocite mature pentru obținerea unui număr adecvat de blastociști euploizi odată cu vârsta subliniază impactul determinant al vârstei la vitrificare asupra probabilității de succes reproductiv (Namath, A., Flannagan, K., Pirtea, P., Toner, J. P., & Devine, K. (2024).

Dacă îți dorești să afli mai multe despre opțiunile tale de prezervare a fertilității, echipa Embryos te poate ghida printr-o evaluare personalizată. Programează o consultație.

Articol redactat de:

Bibliografie

1. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2014). Committee Opinion No. 584: Oocyte cryopreservation. Obstetrics & Gynecology.
2. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG). (2025). Anticipatory counseling regarding ovarian-factor fertility decline.
3. Mesen, T. B., et al. (2015). Optimal timing for elective egg freezing. Fertility and Sterility.
4. Sunkara, S. K., et al. (2011). Association between the number of eggs and live birth in IVF treatment. Human Reproduction, 26(7), 1768–1774.
5. Age-Based Oocyte Yield in Elective Oocyte Cryopreservation: A Retrospective Cohort Study. (2024). PubMed.
6. Chen, M. X. (2022). How fertility preservation guidelines have progressed. Reproductive and Developmental Medicine.
7. Cascante, S. D., et al. (2023). Planned oocyte cryopreservation: the state of the ART. Reproductive BioMedicine Online.
8. Lewis, E. I., et al. (2016). Elective egg freezing and its underlying socio-demographic determinants. (articol despre motivațiile sociale și decizia de amânare a maternității).
9. Wallace, W. H. B., & Kelsey, T. W. (2011). Human ovarian reserve from conception to the menopause.
10. Kelsey, T. W., et al. (2013). Ovarian volume throughout life: a validated normative model. Accesează lucrarea
11. Organisation for Economic Co-operation and Development (OECD). (2024). Society at a Glance – Fertility trends.
12. Namath, A., Flannagan, K., Pirtea, P., Toner, J. P., & Devine, K. (2024). The number of autologous, vitrified mature oocytes needed to obtain three euploid blastocysts increases with age. Fertility and Sterility.