Insuficiența ovariană prematură (IOP) este o problemă cu care ne confruntăm des la consultațiile de infertilitate și din păcate rata de sarcină este direct proporțională cu rezerva ovariană. Vom începe prin a răspunde celei mai frecvente întrebări pe care o primim de la pacientele cu această problemă „Ce putem face să creștem rezerva ovariană?” Din nefericire, mai nimic.
Există protocoale de stimulare și anumite suplimente care ar putea îmbunătăți rata de sarcină în cazul acestor paciente, dar nu semnificativ. Singurul lucru care are un impact semnificativ este vârsta. O pacientă cu IOP la 30 de ani va avea, cel mai probabil, ovocite de mai bună calitate, decât o pacientă cu IOP de 37 de ani. De aceea, vreau să subliniez importanța evaluării rezervei ovariene. Orice femeie ar trebui informată despre rezerva ovariană când merge la un consult de rutină la medicul ginecolog. În cursul ecografiei transvaginale se poate calcula AFC-ul (numărul de foliculi antrali de pe ovare la momentul examinării) și medicul poate sa-și facă o idee despre rezerva ovariană și, în consecință, despre rata de sarcină. Rezerva ovariană se evaluează nu numai prin AFC, ci și prin analize de sânge care dozează AMH-ul (hormonul antimullerian) și FSH-ul (hormonul folliculostimulant) în ziua a 3-a ciclului menstrual.
IOP se definește ca lipsa activității ovariene înainte de 40 ani și se întâlnește la aproximativ 1% dintre femei. Primul simptom este de cele mai multe ori ciclu menstrual neregulat (sau chiar lipsa menarhei – prima menstruație), însoțit de simptome date de lipsa estrogenilor (bufeuri, transpirații nocturne). Aceste simptome nu sunt însă constante, ele pot varia în funcție de fluctuațiile ovariene, dar trebuie neglijate. Orice femeie, care experimentează menstre neregulate înainte de 40 de ani, trebuie să consulte un medic ginecolog în vederea evaluării rezervei ovariene.
Diagnosticul de IOP se poate stabili, dacă pacienta prezintă modificări ale ciclului menstrual (oligo/ amenoree de 4 luni), însoțite de modificări hormonale (FSH>25UI/l – 2 dozări efectuate la diferență de minim 4 săptămâni).
O altă întrebare frecventă și perfect normală este „De ce sufăr de insuficiență ovariană prematură?” Principalele cauze cunoscute sunt genetice (defecte de cromozomi- ex: sdr. Turner, sindrom X fragil, defecte genetice autozomale – galactozemie), autoimune, infecțioase (cel mai frecvent agent infecțios fiind virusul urlian) sau iatrogene (în urma intervențiilor chirurgicale asupra ovarelor, radio sau chimioterapie). Factorii de mediu pot influența și ei într-o anumită măsură rezerva ovariană (ex: fumat). Este nevoie în continuare de cercetare în acest domeniu, pentru că, din păcate, la majoritatea pacientelor nu se poate depista o cauză anume, aceasta denumindu-se IOP de cauză idiopatică.
Se recomandă efectuarea cariotipului din sânge periferic la toate pacientele cu IOP de cauză noniatrogenică (care nu au în antecedente operații pe ovare, chimio sau radioterapie). Sindromul X fragil este într-adevăr o cauză rară de insuficiență ovariană prematură, dar nu trebuie neglijată, pentru că implicațiile acestei patologii nu sunt doar pe plan reproductiv. Pentru a lua o decizie informată, în cazul unei IOP de cauză genetică, se recomandă consult de genetică, în vederea obținerii unei sarcini cu materialul genetic propriu, având în vedere riscul de transmitere la descendenți. Dacă pacienta prezintă și alte boli autoimune, aceasta are un risc mai mare de a avea IOP de cauză autoimună. Întâlnim des la pacientele cu IOP un titru crescut de anticorpi anti-tireoperoxidaza. S-a dovedit că există o legătură între tiroidita autoimună și IOP.
Implicațiile IOP pe termen lung sunt multiple: crește riscul de boală cardiovasculară, de osteoporoză, degradează funcția neurologică și funcția sexuală, cu scăderea consecutivă a calității vieții. Pentru a îmbunătăți efectele pe termen lung, o femeie cu IOP trebuie să aibe un stil de viață sănătos, să fie normoponderală, să nu fumeze, să facă exerciții fizice regulate și să aibă o dietă bogată în vitamine. Înainte de o sarcină, unei femei cu IOP trebuie să-i fie evaluate tensiunea arterială, funcția renală și cea tiroidiană. Pentru ca pacientele cu IOP să poată avea o viață aproximativ normală, acestea trebuie să primească terapie de substituție hormonală până la vârsta medie de menopauză.
Din păcate, vârsta, la care femeile încep să se gândească la o sarcină, este din ce în ce mai înaintată în zilele noastre. Vârsta medie de menopauză este 51 ani, însă calitatea ovocitelor scade semnificativ după 35 ani și drept urmare, rata de sarcină. O femeie care suferă de insuficiență ovariană prematură și întârzie momentul sarcinii din motive personale, are șanse extrem de mici de a rămâne gravidă. De aceea, vreau să subliniez din nou importanța evaluării rezervei ovariene pentru ca pacientele să înțeleagă ce li se întâmplă și să poată lua măsuri în această privință, cum ar fi obținerea unei sarcini cât mai curând sau prezervarea fertilității prin fertilizare in vitro cu criogenarea ovocitelor sau, mai degrabă, a embrionilor. Din nefericire nu avem cum să împiedicăm scăderea rezervei ovariene. Ca ultimă soluție, rămâne valabilă procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate, de cele mai multe ori cu rată mare de sarcină.
Vă așteptăm în cadrul clinicii pentru consultații și recomandările necesare.
Cu drag,
Echipa Embryos
articole recente
