Vaginoza bacteriană, cunoscută și sub denumirea de disbioză vaginală, este o infecție a mucoasei vaginale cauzată de un dezechilibru al florei vaginale. Aceasta apare atunci când scade numărul lactobacililor (a bacteriilor „bune” care protejează vaginul) și se înmulțesc excesiv bacteriile oportuniste.
În mod normal, flora vaginală conține în cantități mici bacterii precum stafilococi, streptococi, E. coli, bacterii anaerobe, Gardnerella vaginalis sau Mobiluncus spp. Lactobacilii domină flora sănătoasă și au rolul de a menține un mediu acid, împiedicând dezvoltarea agenților patogeni.
Află în acest articol cum se manifestă vaginoza bacteriană și ce riscuri implică la femeile însărcinate.
Cuprins:
- Ce este vaginoza bacteriană?
- Diagnosticul și tratamentul vaginozei bacteriene
- Nașterea la femeile cu vaginoză bacteriană
- Ce complicații poate produce vaginoza bacteriană?
Ce este vaginoza bacteriană?
Vaginoza bacteriană este considerată o afecțiune clinică care apare din cauza creșterii excesive a bacteriilor în vagin, provocând secreții vaginale abundente cu un miros neplăcut, ca de pește alterat. Afecțiunea se dezvoltă cel mai adesea din cauza infecției cu gardnerella vaginalis.
Conform studiilor oamenilor de știință în domeniul medical:
- Gardnerella nu este o bacterie care cauzează o infecție cu transmitere sexuală
- Vaginoza bacteriană netratată crește riscul de complicații ale sarcinii (avort spontan și naștere prematură) și de boală inflamatorie pelvină.
Există anumite activități și factori care pot crește riscul de a dezvolta vaginoză bacteriană, precum:
- Cervicita sau inflamația colului uterin
- Utilizarea antibioticelor și a antisepticelor
- Disfuncția glandelor endocrine (ovare, glanda tiroidă)
- Bolile inflamatorii ale tractului urinar (uretrita, cistita)
- Utilizarea unui dispozitiv intrauterin
- Fumatul, obezitatea, dieta dezechilibrată.
Un studiu realizat de cercetători arată că există două variante ale evoluției clinice a vaginozei bacteriene: asimptomatică și cu simptome clinice. În cazul variantei asimptomatice, nu există manifestări clinice ale afecțiunii. A doua variantă însă se caracterizează prin simptome care includ:
- Secreții vaginale crescute, groase sau subțiri, lăptoase sau gri, de lungă durată, predominant cu un miros neplăcut de pește alterat, care apare din cauza descompunerii aminelor produse de bacteriile anaerobe
- Durere în zona vaginală
- Inflamații care se observă la numeroase paciente
- Iritații vulvovaginale sub formă de mâncărime și arsură.
Vaginoza bacteriană a fost asociată cu riscul de avort spontan în timpul celul de-al doilea trimestru de sarcină sau naștere prematură spontană.
Alte complicații posibile ale vaginozei bacteriene sunt:
- Bolile inflamatorii recurente ale sistemului reproducător și ale tractului urinar
- Corioamniotita – o infecție bacteriană în perioada de sarcină
- Sângerările uterine anormale
- Endometrita postpartum care deseori este produsă de bacterii
- Creșterea complicațiilor după intervenții chirurgicale pelvine și cezariene
- Ruptura prematură a membranelor în timpul sarcinii
- Scăderea în greutate și pneumonia la nou-născut.
Diagnosticul și tratamentul vaginozei bacteriene
Vaginoza bacteriană se poate diagnostica prin testul pH-ului vaginal
Diagnosticul vaginozei bacteriene începe de obicei cu o evaluare clinică, realizată de medicul de specialitate, care include:
- Anamneza, istoricul pacientei, analiza simptomelor și a unor aspecte legate de episoadele anterioare de vaginoză bacteriană
- Realizarea unui examen pelvin pentru a evalua mediul vaginal și a verifica dacă există simptome de infecție.
Prin efectuarea unor teste medicale se poate confirma diagnosticul de vaginoză bacteriană. Acestea pot fi:
- Testul pH-ului vaginal care depășește 4,5
- Examinarea microscopică a unei probe de secreții vaginale, pentru a detecta prezența bacteriilor anormale și a infecției
- Testul aminelor volatile pentru a verifica dacă există un miros de pește, caracteristic vaginozei bacteriene; acesta se realizează prin adăugarea de hidroxid de potasiu (KOH) la o probă de secreții vaginale
- Testul PCR pentru a detecta ADN-ul agenților patogeni sau a bacteriilor oportuniste.
Prin diagnostic diferențial, medicul poate diferenția vaginoza bacteriană de alte afecțiuni (sau infecții cu transmitere sexuală) care au simptome similare, cum ar fi: chlamydia, gonoreea, trichomoniaza, infecțiile cu candida.
Studiile cercetătorilor arată că tratamentul cu antibiotice poate combate vaginoza bacteriană în timpul sarcinii. Tratamentul se alege cu grijă și trebuie aplicat corect, astfel încât să protejeze atât sarcina, cât și dezvoltarea armonioasă a fătului.
În prezent, pentru a trata vaginoza bacteriană, medicul prescrie anumite medicamente administrate oral în funcție de starea pacientei. În unele cazuri, antimicoticele sunt prescrise în paralel cu medicamentele antibacteriene. De asemenea, medicii recomandă administrarea de probiotice, care ajută la restabilirea microflorei vaginale și la reducerea probabilității recidivelor afecțiunii.
Vaginoza bacteriană nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală, deci partenerul sexual nu trebuie tratat.
Nașterea la femeile cu vaginoză bacteriană
Atunci când se decide metoda de naștere la femeile cu vaginoză bacterienă se ține cont de o serie de factori: poziția fătului, vârsta gestațională, greutatea și mărimea fătului, starea gravidei (prezența unor patologii extragenitale și a unor complicații ale sarcinii), istoricul obstetrical al pacientei.
Cezariana poate fi recomandată pentru nașterea gemenilor.
În cazul unei femei cu vaginoză bacteriană, medicul recomandă o ecografie pentru a determina metoda de naștere. La începutul travaliului, pacientei i se va monta un abord venos periferic. Starea gravidei, a fătului și progresul travaliului sunt monitorizate cu atenție. A doua și a treia etapă a travaliului sunt efectuate în prezența unui anestezist și a unui neonatolog.
Având în vedere riscul ridicat de sângerare postpartum în vaginoza bacteriană, în cea de-a treia etapă a travaliului se optează pentru administrarea unui uterotonic (oxitocină), care ajută în prevenirea hemoragiei.
După naștere, este necesară efectuarea unei evaluări amănunțite a structurii placentei, pentru a căuta cauze structurale și funcționale ale unor complicații ale sarcinii.
Ce complicații poate produce vaginoza bacteriană?
Complicațiile legate de vaginoza bacteriană includ un risc mai mare de infecții din cauza unor boli cu transmitere sexuală (infecții cu gonoreea, herpes simplex, chlamydia, virusul papiloma uman) sau a unor infecții postoperatorii. În plus, vaginoza bacteriană crește susceptibilitatea la virusul HIV.
Printre posibilele complicații ale vaginozei bacteriene în timpul sarcinii se numără:
- Endometrita postpartum
- Nașterea prematură
- Greutatea mică la naștere
- Ruptura prematură a membranelor
- Inflamația membranelor care înconjoară fătul
- Scăderea ratelor de succes ale fertilizarii in vitro (FIV).
Vaginoza bacteriană crește, de asemenea, riscul de boală inflamatorie pelvină, care poate duce la infertilitate din cauza deteriorării trompelor uterine.
Bibliografie
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9735379/
- https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4164464/
- http://admin.local/morfologie-fetala-trimestrul-2-la-cate-saptamani-se-face-ce-rol-are/
- http://admin.local/servicii/
