Impactul emoțional al procesul de fertilizare in vitro

Diagnostic: Infertilitate. Un cuvânt greu, dur, un subiect sensibil și chiar tabu, un diagnostic pe care niciun cuplu nu își dorește să îl primească. Infertilitatea nu este un sfârșit de drum, din contră, este începutul unui parcurs, de multe ori lung, anevoios, la capătul căruia stă împlinirea unui vis.

Definită drept incapacitatea de a obține o sarcină în mod natural, după minim un an de încercări, infertilitatea a devenit o afecțiune din ce în ce mai frecventă, o patologie specifică secolului XXI. Societatea modernă a schimbat prioritățile, dar și stilul de viață al oamenilor. Oportunitățile în carieră, confortul și independența oferite de un statut social bun, au produs o schimbare de perspectivă, ceea ce a împins dorința de perpetuare către decadele 3 și 4 ale vieții. Vârsta înaintată reprezintă un motiv în sine pentru dificultatea de a concepe, dar înseamnă și o diagnosticare târzie a unei afecțiuni. Elemente intrinseci vieții în secolul XXI precum ritmul alert și stresul contribuie la problemele de fertilitate ce afectează aproximativ 15% din cupluri la nivel global.

Deși este considerată o problemă de cuplu, povara socială și personală a infertilității este suportată în primul rând de către femei. Pentru o bună parte a istoriei moderne, infertilitatea a fost privită drept un stigmat, un motiv de rușine pentru femei, ale căror feminitate și statut uman erau reduse la capacitatea de reproducere. Procreerea a fost privită mult timp drept o îndatorire a femeii. Cu toate că în prezent societatea condamnă astfel de concepte desuete, iar medicina a dovedit faptul că infertilitatea poate fi și de origine masculină, femeile resimt profund greutatea acestui diagnostic, care vine la pachet cu sentimente de vinovăție și neîmplinire.

Inseminare artificială sau fertilizare in vitro

Procedurile de reproducere umană asistată reprezintă o șansă pentru cuplurile care se confruntă cu dificultăți în conceperea unui copil. Având o rată de reușită comparabilă cu sarcinile obținute pe cale naturală, aceste proceduri confirmă și consolidează faptul că infertilitatea se tratează, însă nu fără eforturi din partea ambilor parteneri.

Tehnicile de reproducere umană asistată se împart în inseminare artificială cu sau fără stimulare ovariană și fertilizare in vitro. În funcție de natura afecțiunii, se recomandă proceduri personalizate, protocoalele fiind adaptate la fiecare caz în parte. Inseminarea intrauterină presupune introducerea spermatozoizilor direct în uter. Aceasta se poate realiza după un ciclu natural sau cu stimulare ovariană. Atunci când pacienta nu are ovulatie în mod regulat, se indică utilizarea unor medicamente injectabile pentru stimulare ovariană. În cazul procesului de fertilizare in vitro se realizează stimularea ovariană controlată. Ambele proceduri implică administrarea de hormoni, monitorizare regulată, precum și intervenții minore, la nivelul uterului și/sau al ovarelor. Atunci când există o patologie uterină, se recomandă efectuarea unei histeroscopii sub sedare.

Fertilizarea in vitro reprezintă metoda de elecție pentru tratarea infertilității datorate anumitor afecțiuni. Acest proces implică mai multe etape și se poate întinde pe o perioadă mai mare de timp: efectuarea anumitor analize premergătoare, tratament în cazul prezenței unor bacterii la nivelul aparatului reproducător, administrarea medicației pentru stimulare ovariană, monitorizare ecografică, dozări hormonale regulate, prelevarea ovocitelor la un interval fix de la declanșare ovulației, fertilizarea ovocitelor în laborator și transferul embrionilor viabili. Pe tot parcursul procesului, cuplul este ghidat de către specialiștii în infertilitate, cu care comunică îndeaproape, la care au acces permanent. Consultul de fertilitate este amănunțit, pacienții fiind încurajați să discute toate aspectele problemei. Însă, odată ieșiți din cabinetul medicului, aceștia redevin membri ai societății în care discuțiile despre FIV și infertilitate sunt subiecte tabu.

“Voi când faceți un copil?”

În cazul femeilor, statutul social, reușitele profesionale și personale, toate sunt trecute pe loc secund de o întrebare pe cât de simplă, pe atât de dureroasă: “când faci un copil?”. Așteptările celor din jur, ale apropiaților, fără să fie rău intenționate, creează un cadru stresant, ce poate determina izolare socială și reticență în abordarea subiectului. Normalizarea acestei abordări asupra unui subiect profund personal și sensibil este dăunătoare și nu ia în considerare specificul fiecărui caz. Întrebarea poate fi de-a dreptul brutală atunci când cuplul se luptă cu această problemă de mulți ani, ori când suferă de anumite afecțiuni ce afectează fertilitatea. Așteptările celorlalți creează un sentiment de urgență, care se referă la ceasul biologic ce nu este în favoarea celei ce întâmpină dificultăți în obținerea unei sarcini.

Femeile se luptă cu infertilitatea, de regulă, departe de privirile cunoscuților. Senzația de jenă înlocuiește optimismul care ar trebui să fie temelia procesului. Sentimentele de frustrare sunt amplificate de supra-expunerea vieții private, în special pe platformele sociale. O mare parte dintre persoanele care se confruntă cu dificultatea de a face un copil sunt mai deschise față de cei cu care împărtășesc diagnosticul, decât cu persoanele apropiate. În timp ce societatea este toleranță și înțelegătoare cu sentimentele femeilor ce se confruntă cu infertilitatea, bărbaților li se impută o lipsa a tăriei în cazul în care își manifestă trăirile. Deși studiile au arătat faptul că, în contextul problemelor de fertilitate, bărbații sunt predispuși la anxietate, depresie, disfuncții sexuale, standardele referitoare la masculinitate invalidează aceste sentimente, impunând o conduită conformă cu stereotipul bărbatului puternic și neclintit în față adversitatii.

Gândește pozitiv!

Deși este dovedit faptul că stresul afectează fiecare aspect al vieții, nu se poate pune totul în cârca acestui dușman invizibil. Infertilitatea poate avea multiple cauze. A reduce infertilitatea de natură necunoscută exclusiv la stres este greșit. Cauzele de natură fizică sunt confirmate prin teste și analize. Cu toate acestea, cuplurilor li se induce sentimentul de vinovăție prin sugestii referitoare la nivelul de stres. Gândirea pozitivă este o altă formă de presiune la care sunt supuse persoanele afectate de infertilitate. Sentimentele negative sunt acceptate, însă doar cu condiția să fie temporare și compensate de optimism, de preferat un optimism imun la realitate. Conceptul de gândire pozitivă devine un dicton, o soluție în sine, iar lipsa acestei atitudini este văzută drept o cauză a situației neplăcute în care se află cuplul infertil. Gândirea pozitivă este toxică atunci când devine o formă de cenzură, atunci când prin contrast, anxietatea este considerată o vină, un sentiment neadecvat. Tot prin contrast cu acest curent, cu sfaturile celor care nu trec printr-o situație similară, ambii parteneri pot avea senzația unui eșec, atât ca membru al cuplului, ca reprezentat al sexului și ca membru al societății. Sentimentul de inadecvare este hrănit de încurajările referitoare la eliminarea oricăror gânduri negative. Din contră, persoanele care se luptă cu infertilitatea, cele care trec prin proceduri de reproducere umană asistată, trebuie să-și conștientizeze și să-și accepte toate senzațiile că fiind normale. Lupta cu infertilitatea este suficient de grea ca să se mai adauge și lupta cu propriile trăiri.

Așteptări versus realitate

Atunci când apelează la proceduri de fertilizare in vitro, este important că ambii parteneri să fie bine informați, pentru a-și putea seta așteptările cât mai realiste. Există mai multe scenarii de desfășurare a procesului:

• Se poate recolta un număr mare de ovocite, însă nu toate ovocitele se vor fertiliza. Rata de fertilizare depinde atât de calitatea ovocitelor, cât și de calitatea spermei.
• Poate exista un răspuns slab la stimulare, astfel încât nu se pot recolta ovocite, caz în care ciclul de stimulare este oprit. De asemenea, poate exista un răspuns exagerat la tratamentul de stimulare, ceea ce poate predispune pacienta la complicații. În acest caz, procesul se întrerupe.

Procesul de fertilizare în vitro este relativ ușor și eficient, însă, din punct de vedere emoțional, poate fi copleșitor. Deși nu este o regulă, femeile pot experimenta schimbări de dispoziție, depresie, anxietate, dar și senzații fizice, precum sensibilitate la nivelul sânilor, disconfort la locul administrării injecțiilor. În plus, incertitudinea rezultatului, precum și povara diagnosticului, pot afecta starea psihică a pacientei, dar și a partenerului. Lipsa controlului în ceea ce privește procesul și finalitatea, dificultatea de a accepta diagnosticul, revoltă în față acestuia, toate acestea atârnă greu pe umerii partenerilor, care se trezesc în mijlocul unui carusel de emoții.

Cum gestionăm stresul în perioada procesul de fertilizare în vitro?

Studiile au arătat faptul că persoanele afectate de infertilitate resimt același nivel de anxietate precum cei diagnosticați cu cancer, HIV, sau cei care suferă de dureri cronice (Patel A, Sharma PSVN, Kumar P, Binu VS. Illness cognitions, anxiety, and depression în men and women undergoing fertility treatments: A dyadic approach. J Hum Reprod Sci. 2018;(11)2:180-189. doi:10.4103/jhrs.JHRS_119_17). Deși anxietatea și stresul nu pot fi eliminate complet în contextul procedurilor FIV, ele pot fi gestionate astfel încât procesul să nu afecteze calitatea vieții.

Cel mai important aspect este să începeți procesul cu încredere deplină în medicul specialist și în echipa sa. Alegerea medicului trebuie să se bazeze atât pe experiența acestuia, dar și pe conexiunea care se stabilește în urma discuțiilor. Un specialist în fertilitate nu este un medic obișnuit, ci este cel alături de care veți parcurge drumul către visul dumneavostră.

Înțelegerea aprofundată a procesului, a deciziilor luate, precum și a rezultatelor posibile va poate ajuta să vă setați așteptări realiste. Acceptarea diagnosticului de infertilitate, precum și a faptului că realizați tot ce va stă în putință pentru a va întregi familia, vă poate minimiza anxietatea.

O atitudine optimistă crează o stare de spirit bună, iar asta se poate reflecta în starea de sănătate. Însă, nu vă învinovățiți pentru sentimentele negative pe care le simțiți. Acestea sunt normale și inevitabile în contextul dat.

Susținerea celor din jur și cel mai important a partenerului, joacă un rol important. Nivelul de stres este minimizat atunci când ne simțim înțeleși, ascultați și iubiți.

Limitați timpul petrecut pe rețelele de socializare și optați în schimb pentru activități în aer liber.

Adoptați o dietă sănătoasă, fără să va impuneți restricții severe.

Consilierea psihologică poate fi benefică atunci când vă simțiți copleșiți. Nu este nimic mai normal decât să cereți ajutor atunci când aveți nevoie. A cere ajutor necesită putere și nu este nicidecum un semn de slăbiciune.

Înconjurați-vă de persoane care va susțin și va încurajează necondiționat, fără să vă judece și fără să vă amplifice sentimentele de frustrare, tristețe și vinovăție. Este în regulă să fiți selectivi și să vă puneți pe primul loc.

Drumul poate fi anevoios, iar infertilitatea poate părea o sentință greu de dus. Însă, nu trebuie să pierdeți din vedere scopul final. Cu ajutorul specialiștilor, având susținerea persoanelor iubite, acceptând și înțelegând tot ceea ce simțiți și refuzând să vă lăsați influențați de presiunea exterioară, veți trece cu bine peste această încercare.