Endocrinologie · Boli de Nutriție

Endocrinologia este ramura medicinei care diagnostichează și tratează bolile hormonale. Hormonii joacă un rol central în obținerea și dezvoltarea unei sarcini. Problemele de fertilitate pot avea cauze hormonale. Similar, menținerea unei greutăți normale precum și controlul strict al glicemiei sunt esențiale pentru a spori rata de sarcini. Colaborarea cu medicul diabetolog în vederea modificarii stilului de viață este extrem de importantă.

Glanda tiroidă este o glandă endocrină responsabilă cu reglarea metabolismului și a altor funcții esențiale ale corpului. Funcțiile glandei tiroide se modifică în timpul sarcinii, ca o consecință naturală a schimbărilor fiziologice și hormonale. Medicul endocrinolog va trebui să interpreteze analizele modificate față de standard, având în vedere contextul gravidității.

Atunci când există o disfuncție endocrină, femeia se poate afla în imposibilitatea de obține o sarcină. Dereglările glandei tiroide pot produce anumite dezechilibre în corp. Intervenția medicului endocrinolog este esențială în restaurarea echilibrului hormonal și crearea unui mediu propice pentru obținerea unei sarcini.

Disfuncțiile glandei tiroide se pot manifesta prin hipotiroidism sau hipotiroidism. Acestea pot fi afecțiuni preexistente care pot influența negativ dezvoltarea sarcinii, sau pot apărea ca urmare a acesteia. Aceste afecțiuni pot fi de natură autoimună și necesită o strânsă colaborare între medicul obstetrician și medicul endocrinolog.

Hipotiroidismul reprezintă una dintre principalele cauze ale infertilității feminine. Este o afectiune endocrină caracterizată prin producția insuficientă de hormoni tiroidieni, care au un rol important în reglarea metabolismului și a funcției reproductive. Hipotiroidismul poate afecta fertilitatea prin mai multe mecanisme, cum ar fi tulburările menstruale, anovulația, hiperprolactinemia sau alterarea calității ovocitelor.

De aceea, este important să se depisteze și să se trateze hipotiroidismul atunci când se dorește obținerea unei sarcini. Pentru a diagnostica afecțiunea ca si cauză a infertilității, sunt necesare următoarele investigatii:

• Determinarea nivelului de hormon tiroidian stimulator (TSH) – este un test de sânge care măsoară cantitatea de TSH secretată de hipofiză pentru a stimula tiroida.
• Determinarea nivelului de hormoni tiroidieni liberi (FT4 si FT3) – sunt teste de sânge care măsoară cantitatea de hormoni tiroidieni disponibili pentru acțiune la nivel celular.
• Determinarea nivelului de prolactină (PRL) – este un test de sânge care măsoară cantitatea de PRL secretată de hipofiză.
• Ecografia tiroidiană – este o investigație imagistică care permite vizualizarea structurii și dimensiunii tiroidei, precum și a eventualilor noduli sau chisturi. Ecografia tiroidiana poate evidenția orice anomalie la nivelul glandei.

Pentru ca fătul să-și dezvolte corect creierul și sistemul nervos, precum și pentru a se păstra armonia între mamă și copil, este nevoie de o cantitate adecvată de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul poate cauza următoarele probleme în timpul sarcinii:

• Avortul spontan – riscul de avort spontan este crescut la femeile cu hipotiroidismul netratat, mai ales în primul trimestru de sarcină. Acest lucru se datorează faptului că hormonii tiroidieni în exces pot afecta implantarea embrionului și pot determina o creștere a nivelului de prostaglandine, care pot stimula contracțiile uterine și pot duce la expulzarea produsului de concepție.
• Preeclampsia – este o complicație gravă a sarcinii, caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și prezența proteinelor în urină după săptămâna 20 de sarcină. Preeclampsia poate afecta atât mama, cât și fătul, provocând edeme, convulsii, insuficiență renală, coagulopatie, retard de creștere intrauterin sau moarte fetală. Hipotiroidismul poate favoriza apariția preeclampsiei prin creșterea frecvenței cardiace, scăderea rezistenței vasculare periferice și prin alterarea funcției endoteliale.
• Nașterea prematură – este definită ca nașterea care are loc înainte de săptămâna 37 de sarcină. Nașterea prematură poate avea consecințe negative asupra fătului, precum dificultăți respiratorii, hemoragii cerebrale, infecții sau sechele neurologice.
• Hipotiroidismul poate determina nașterea prematură prin afectarea placentei sau prin declanșarea travaliului prematur.
• Hemoragia postpartum – este pierderea excesivă de sânge după naștere, care poate pune în pericol viața mamei. Hipotiroidismul poate crește riscul de hemoragie postpartum prin creșterea contractilității uterine sau prin tulburări de coagulare.
• Insuficiența cardiacă congestivă – este o afectare a funcției cardiace, care se manifestă prin acumularea de lichid în plămâni și în alte țesuturi ale organismului. Hipotiroidismul poate determina insuficiența cardiacă congestivă prin creșterea frecvenței cardiace, scăderea rezistenței vasculare periferice și alterarea funcției sistolice.

Hipotiroidismul în sarcină poate avea manifestări diferite și poate imita simptomele obișnuite ale sarcinii sau ale depresiei. Printre simptome se numără:

• Oboseala – stare de slăbiciune fizică și mentală, care nu dispare cu odihna. Gravidele cu hipotiroidism se pot simți mai extenuate decât ar fi normal, chiar dacă dorm destul. Oboseala poate afecta capacitatea de a gestiona activitățile cotidiene.
• Intoleranța la frig – sensibilitate ridicată la temperaturile joase, care provoacă frisoane, tremurat sau senzație de îngheț. Gravidele cu hipotiroidism pot percepe mediul înconjurător mai rece, chiar dacă temperatura mediului este adecvată. Intoleranța la frig poate afecta confortul și starea de bine a gravidei.
• Creșterea în greutate – acumulare excesivă de grăsime corporală, care nu se datorează doar creșterii fătului. Gravidele cu hipotiroidism se pot îngrășa mai mult decat ar fi normal în sarcină, chiar dacă au o alimentație echilibrată și un consum caloric corespunzător. Creșterea în greutate poate afecta sănătatea și imaginea de sine a gravidei.
• Constipația – dificultate în eliminarea scaunelor, care provoacă disconfort abdominal, balonare sau durere. Gravidele cu hipotiroidism se pot confrunta cu constipație mai frecvent, chiar dacă ele consumă suficiente fibre și lichide. Constipația poate afecta calitatea vieții și poate favoriza apariția hemoroizilor.
• Piele uscată – deshidratare a stratului superficial al pielii, care provoacă senzația de asprime, mâncărime sau crăpare. Gravidele cu hipotiroidism se pot confrunta cu piele uscată, chiar dacă folosesc produse hidratante sau uleiuri.
• Păr și unghii friabile – modificări ale structurii și rezistenței părului și unghiilor, care provoacă căderea părului, ruperea unghiilor sau apariția striațiilor pe suprafața lor.

Hipotiroidismul poate avea cauze diverse, care pot afecta atât glanda tiroidă, cât și glanda pituitară sau fătul. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Deficitul de iod – este o cauză frecventă de hipotiroidism. Iodul este un element esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni. În timpul sarcinii, nevoia de iod crește, deoarece fătul consumă rezervele de iod și hormoni tiroidieni ai mamei pentru dezvoltarea sa. Dacă aportul de iod este insuficient, atât mama, cât și fătul pot suferi de hipotiroidism.
• Tiroidita autoimună – este o afecțiune des întâlnită în țările dezvoltate, mai ales la femeile cu istoric familial de tiroidită autoimună sau cu alte boli autoimune. Boala este o inflamație cronică a glandei tiroide, provocată de un atac al sistemului imunitar asupra celulelor tiroide. Acest lucru duce la distrugerea progresivă a tiroidei și la scăderea producției de hormoni tiroidieni. Tiroidita autoimuna poate fi declanșată sau agravată de sarcină.
• Tulburările glandei pituitare – sunt cauze rare de hipotiroidism, care implică o disfuncție a glandei pituitare, situată la baza creierului. Glanda pituitară produce hormonul tiroidian stimulator (TSH), care transmite tiroidei câți hormoni să producă. Dacă glanda pituitară nu produce suficient TSH sau produce un TSH anormal, tiroida nu va funcționa corespunzător și va secreta mai puțini hormoni tiroidieni. Tulburările glandei pituitare pot fi cauzate de tumori, radiații, intervenții chirurgicale sau boli autoimune.
• Hipotiroidismul congenital – este o cauză rară de hipotiroidism la nou nascuti, care poate fi transmisă genetic sau poate fi determinată de factori ambientali. Hipotiroidismul congenital presupune absența, malformația sau disfuncția glandei tiroide la făt. Acest lucru duce la scăderea nivelului de hormoni tiroidieni la nivel fetal și neonatal, cu consecințe grave asupra dezvoltării fizice și mentale a copilului. Hipotiroidismul congenital poate fi cauzat de deficitul de iod al mamei în timpul sarcinii, expunerea la radiații ionizante, bolile infecțioase sau autoimune ale mamei sau impactul negativ al unor medicamente sau substanțe chimice asupra fătului.

Hipertiroidismul reprezintă excesul de hormoni tiroidieni. Cea mai gravă consecință a acestei dereglări o reprezintă pre-eclampsia.

Printre cele mai frecvente simptome ale hipertiroidismului se numără:

• Intoleranța la căldură – sensibilitate scazută la temperaturile ridicate, care provoacă transpirație excesivă, sete sau disconfort termic.
• Oboseală – stare de slăbiciune fizică și mentală persistentă, cronică.
• Anxietate – stare de neliniște, îngrijorare sau teamă exagerată, care nu are o cauza obiectivă. Anxietatea poate afecta starea de bine și relația cu partenerul sau cu copilul.
• Tahicardie – creștere a ritmului cardiac peste 100 de bătăi pe minut, care nu este justificată de efort fizic sau emoții puternice. Femeile cu hipertiroidismul se pot confrunta cu tahicardie mai des decât de obicei, chiar dacă nu fac activități solicitante sau nu sunt stresate. Tahicardia poate afecta sănătatea cardiovasculară și poate crește riscul de complicații cardiace.
• Greață și vărsături severe – greață persistentă și vărsături severe, chiar daca nu s-au consumat alimente grele sau alterate. Gravida poate avea probleme de nutriție și hidratare din cauza grețurilor și vărsăturilor severe, care pot fi semn al unei toxicoze grave numite hiperemeza gravidica.
• Scădere în greutate – reducere a masei corporale, care nu se datorează doar pierderii apei sau a țesutului adipos. Femeile cu hipertiroidismul pot slăbi mai mult decat ar fi normal în sarcina, chiar daca au un apetit normal sau chiar crescut. Scăderea în greutate poate afecta sănătatea și dezvoltarea fătului.

Hipertiroidismul poate avea cauze diverse, care pot afecta atât glanda tiroidă, cât și glanda pituitară sau fătul. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

• Boala Graves – o boală autoimună, în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă și o determină să producă mai mulți hormoni tiroidieni decât este nevoie. Este cea mai frecventă cauza de hipertiroidismul în sarcină, mai ales la femeile tinere sau cu istoric familial de boală. Boala Graves poate fi declanșată sau agravată de sarcină.
• Hipertiroidismul gestațional – este o formă ușoară și temporară de hipertiroidism, care apare la unele femei în primul trimestru de sarcină. Este cauzată de nivelul crescut de hormoni de sarcină, cum ar fi estrogenul și gonadotropina corionică umană (hCG), care stimulează producția de hormoni tiroidieni. De obicei, nu necesită tratament și se remite spontan după naștere
• Tiroidita – o inflamație a glandei tiroide, care poate avea cauze infecțioase, autoimune sau postpartum. Tiroidita poate provoca o fază inițială de hipertiroidism, urmată de o fază de hipertiroidism.

Medicul endocrinolog va administra tratament adecvat în sarcină. Însă, tratamentul va fi adaptat în funcție de natura afecțiunii, respectiv dacă este vorba despre o afecțiune preexistentă sau o afecțiune dezvoltată în timpul sarcinii.

O alimentație sănătoasă și o greutate normală sunt benefice atât pentru obținerea unei sarcini, dar și pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului. Pacientele pot beneficia de consultanța cu medicul diabetolog și boli nutriție în vederea formulării unui plan de nutriție adecvat fiecărui caz în parte.