Screeningul genetic preimplantaţional (PGT) – o opțiune valoroasă pentru succesul procedurilor de reproducere asistată

Screeningul genetic preimplantaţional (Preimplantation Genetic Testing – PGT) este o procedură utilizată în cadrul tehnicilor de reproducere asistată (cum ar fi fertilizarea în vitro – FIV, care reprezintă 99% dintre procedurile de tratament al fertilităţii şi care s-a dovedit a fi modalitatea cea mai de succes în ultimele decenii), pentru a analiza materialul genetic al embrionilor înainte de implantare.

Scopul principal al PGT este identificarea anomaliilor cromozomiale și selectarea embrionilor cu cea mai bună șansă de a se dezvolta într-o sarcină sănătoasă, prin urmare, este o opţiune valoroasă pentru cuplurile care se luptă cu infertilitatea, pentru a-și îndeplini dorința de a avea un copil.

În ce situaţii se efectuează screeningul genetic preimplantațional (PGT)?

Screeningul genetic preimplantațional, care se face pe embrionii creaţi prin FIV (fertilizare în vitro), este recomandat în următoarele situații:

• Femei cu vârsta de peste 35 -37 de ani: după această vârstă, riscul de anomalii cromozomiale la embrioni crește semnificativ.
• Istoric de avorturi spontane: pierderile de sarcină recurente pot fi cauzate de anomalii cromozomiale.
• Infertilitate inexplicabilă: în cazurile în care nu se identifică o cauză clară a infertilității.
• Eșecuri repetate ale FIV: unii embrioni nu se divid corect sau au anomalii genetice (aneuploidii), ceea ce împiedică dezvoltarea ulterioară.
• Factori genetici cunoscuți: dacă unul sau ambii parteneri sunt purtători ai unei anomalii genetice sau cromozomiale.
• Pentru siguranţa unei sarcini sănătoase: posibilitatea de a minimiza riscul unei sarcini cu anomalii genetice.

Tipuri de teste PGT (Screening genetic preimplantational)

PGT (Preimplantation Genetic Testing) este un termen general, care acoperă mai multe tipuri de teste genetice efectuate pe embrioni în cadrul tehnicilor de reproducere asistată.

Pe scurt, diferențele-cheie între cele 3 tipuri – PGT-A, PGT-M, PGT- SR – sunt următoarele:

• Testul PGT-A analizează aneuploidiile, adică numărul cromozomilor, și este indicat în cazurile de vârstă maternă avansată, infertilitate sau avorturi spontane. Exemple de afecțiuni analizate includ sindromul Down, Turner și Edwards.
• Testul PGT-M investighează mutațiile în gene specifice, asociate bolilor monogenice. Este recomandat persoanelor cu istoric familial de boli genetice sau care sunt purtători ai unor mutații genetice. Printre exemple se numără fibroza chistică și boala Huntington.
• Testul PGT-SR evaluează anomaliile cromozomiale structurale și este indicat pentru purtătorii de translocații sau inversiuni cromozomiale. Un exemplu este detectarea translocațiilor echilibrate.

PGT-A (Preimplantation Genetic Testing for Aneuploidy)

Scopul PGT-A este detectarea aneuploidiilor (anomalii cromozomiale numerice, cum ar fi prezența unui cromozom suplimentar/ trisomie sau lipsa unuia/ monosomie).

Printre exemplele de aneuploidii identificate se numără: Trisomia 21 (Sindrom Down), trisomia 18 (Sindrom Edwards), monosomia X (Sindrom Turner).

Testarea genetică preimplantațională pentru aneuploidie crește șansele de implantare și reduce riscul de avort spontan sau nașterea unui copil cu anomalii cromozomiale.

PGT-M (Preimplantation Genetic Testing for Monogenic Diseases)

Testarea genetică preimplantațională pentru o boală monogenică (PGT-M) are ca scop identificarea mutațiilor genetice care cauzează boli monogenice (afecțiuni determinate de o mutație într-o singură genă).

PGT-M este recomandată cuplurilor cu un istoric familial de boli genetice cunoscute, celor care sunt purtători ai unor boli genetice recesive (de exemplu, fibroză chistică, talasemie) şi pentru a evita transmiterea unei boli dominante (de exemplu, boala Huntington, Sindromul Marfan).

Printre bolile testate se află fibroza chistică, distrofia musculară Duchenne, boala Tay-Sachs, boala Huntington, iar avantajul oferit de PGT-M este că permite selectarea embrionilor care nu sunt afectați de boala genetică specifică.

PGT-SR (Preimplantation Genetic Testing for Structural Rearrangements)

Testarea genetică preimplantațională pentru rearanjarea structurală a cromozomilor (PGT-SR) urmăreşte detectarea anomaliilor cromozomiale structurale, cum ar fi translocațiile (robertsoniene, reciproce, nereciproce) sau inversiunile, care pot afecta echilibrul genetic al embrionilor.

Este indicată în situaţiile în care unul dintre parteneri este purtător al unei anomalii cromozomiale structurale (translocație echilibrată sau inversiune) sau când există un istoric de sarcini pierdute sau infertilitate, principalul beneficiu fiind șansa de a avea un copil sănătos, reducând riscul de avort spontan sau de malformații.

Când şi cum se efectuează Screeningul genetic preimplantaţional (PGT)?

Momentul exact pentru începerea Screeningului PGT depinde de istoricul medical al cuplului și de tipul de testare genetică necesar, dar trebuie avut în vedere că o consiliere genetică timpurie este esențială pentru o planificare adecvată a procedurii, deoarece analiza genetică propriu-zisă are loc pe embrioni, după obținerea acestora prin FIV. Totuși, există câteva aspecte de planificare de care trebuie să se ţină cont:

• Evaluarea medicală și consilierea genetică se va face cu 1-3 luni înainte de începerea FIV. Dacă există suspiciuni de anomalii genetice în familie sau istoric de infertilitate, cuplul ar trebui să consulte un specialist în genetică. Acesta poate recomanda analize genetice pentru părinți (de exemplu, testare pentru purtători de boli genetice, cariotipare).
• În cazul PGT-M sau PGT-SR, este nevoie de o perioadă pentru identificarea mutațiilor genetice sau a anomaliilor cromozomiale la părinți și pentru proiectarea testului personalizat pentru embrioni.
• În timpul ciclului FIV, ovarele femeii sunt stimulate hormonal, pentru a produce mai multe ovocite, iar ovocitele sunt recoltate și fertilizate în laborator. Embrionii se dezvoltă până la stadiul de blastocist (ziua 5-7 după fertilizare), moment în care se efectuează biopsia embrionilor. Biopsia este trimisă la laborator pentru analiza genetică, iar embrionii sunt crioprezervați (congelați) până la obținerea rezultatelor.
• Rezultatele PGT durează în general 1-3 săptămâni, în funcție de tipul de testare genetică utilizată. După obținerea rezultatelor PGT, se transferă un embrion sănătos în uterul mamei, de obicei în ciclul FIV următor, iar ceilalți embrioni viabili pot fi crioprezervați pentru utilizare ulterioară.

PGT-A (pentru aneuploidii) – nu necesită pregătire specială înainte de FIV, dar consilierea cu medicul trebuie realizată cu câteva săptămâni înainte de începerea procedurii, pentru a planifica protocolul.

PGT-M sau PGT-SR – dacă este nevoie de testare specifică pentru boli monogenice sau anomalii structurale, este recomandat să se înceapă evaluările genetice cu 1-3 luni înainte de ciclul FIV, pentru a permite laboratorului să creeze un protocol personalizat pentru testare.

În prezent, Screeningul PGT este o procedură utilizată din ce în ce mai frecvent în cadrul tehnicilor de reproducere asistată, datorită progreselor în tehnologia genetică și a creșterii conștientizării privind importanța selecției embrionilor sănătoși.

Fiecare tip de test PGT abordează probleme genetice specifice, pentru a crește șansele unei sarcini sănătoase, reducându-se, în acelaşi timp, trauma mai multor cicluri FIV eşuate.