Preeclampsia este o complicație gravă a sarcinii, caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și semne de deteriorare a organelor, în special rinichii și ficatul. Aceasta apare de obicei după 20 de săptămâni de sarcină, chiar și la femeile care nu au avut anterior probleme cu tensiunea arterială.

Cuprins

Cauze și factori de risc ale preeclampsiei

Semne și simptome ale preeclampsiei

Diagnosticul de preeclampsie

Complicațiile ale preeclampsiei 

Cum poate fi prevenită preeclampsia?

Tratamentul preeclampsiei

Cauze și factori de risc ale preeclampsiei

Preeclampsia are cauze și factori de risc multifactoriali, deși cauzele exacte nu sunt pe deplin înțelese. Se crede că această afecțiune este legată de problemele în dezvoltarea vaselor de sânge care alimentează placenta. Această dezvoltare anormală poate duce la flux sanguin redus către placentă, ceea ce poate declanșa probleme pentru mamă.

Printre factorii de risc se numără sarcina la vârstă înaintată sau foarte tânără, sarcina multiplă (gemeni, tripleți), antecedente de preeclampsie în familie și prezența anumitor afecțiuni medicale preexistente (hipertensiunea arterial cronică, diabetul, bolile renale și unele afecțiuni autoimune).

Obezitatea și un stil de viață sedentar pot, de asemenea, crește riscul de dezvoltare a preeclampsiei. Femeile care au avut preeclampsie într-o sarcină anterioară sunt predispuse să o dezvolte din nou în sarcinile următoare.

Semne și simptome ale preeclampsiei

Preeclampsia se manifestă printr-o serie de semne și simptome care pot varia în severitate. Principalul semn este hipertensiunea arterială, dar sunt și alte simptome care pot indica prezența acestei afecțiuni. 

Hipertensiune arterială – Tensiune arterială de 140/90 mm Hg sau mai mare, măsurată de două ori, la un interval de cel puțin patru ore.

Proteine în urină – Acesta este un semn de afectare renală și este detectat prin analize de urină.

Umflături (edem) – În special la mâini, picioare și față. Deși edemele pot fi comune în sarcină, apariția lor bruscă și severă poate fi un semn de preeclampsie.

Durere de cap severă (cefaleea)- O durere de cap persistentă care nu cedează la analgezice poate fi un simptom al preeclampsiei.

Tulburări de vedere – Vedere încețoșată, pete luminoase, sensibilitate la lumină sau pierderea temporară a vederii.

Durere în partea superioară a abdomenului – De obicei sub coaste, pe partea dreaptă, care poate fi confundată cu indigestia.

Greață sau vărsături – Care apar mai târziu în sarcină și sunt diferite de grețurile matinale obișnuite.

Scăderea cantității de urină – Semn de afectare renală.

Respirație dificilă – Care poate fi cauzată de acumularea de lichid în plămâni.

Diagnosticul de preeclampsie

Diagnosticul de preeclampsie implică o serie de evaluări și teste pentru a confirma prezența și severitatea afecțiunii. Medicul începe prin măsurarea tensiunii arteriale. Dacă aceasta este de 140/90 mm Hg sau mai mare, măsurată de două ori la un interval de cel puțin patru ore, este un semnal de alarmă. Analizele de urină sunt importante pentru a verifica prezența proteinelor, indicând posibile probleme renale. Se efectuează și teste de sânge pentru a evalua funcția hepatică și renală și pentru a verifica numărul de trombocite.

Simptomele raportate de pacientă, cum ar fi durerile de cap severe, tulburările de vedere, durerile abdominale și apariția edemelor, sunt, de asemenea, luate în considerare. Evaluarea stării de sănătate a fătului este importantă și poate include ecografii pentru a verifica creșterea fătului, cantitatea de lichid amniotic, precum și monitorizarea frecvenței cardiace fetale. O examinare fizică detaliată ajută la identificarea semnelor clinice ale preeclampsiei.

Complicațiile ale preeclampsiei 

Preeclampsia poate duce la complicații serioase atât pentru mamă, cât și pentru făt, dacă nu este gestionată corespunzător. La mamă, una dintre cele mai grave complicații este eclampsia, care se caracterizează prin convulsii și poate pune viața în pericol. Alte complicații includ sindromul HELLP, o afecțiune care combină hemoliza, creșterea enzimelor hepatice și numărul scăzut de trombocite, provocând dureri abdominale, greață și vărsături.

Insuficiența organelor, în special insuficiența renală și hepatică, este o altă complicație majoră. Femeile pot dezvolta, de asemenea, edem pulmonar, care este acumularea de lichid în plămâni, provocând dificultăți de respirație. Tulburările de coagulare pot apărea, de asemenea, crescând riscul de sângerare excesivă.

Pentru făt, preeclampsia poate duce la restricție de creștere intrauterină, ceea ce înseamnă că bebelușul nu crește suficient în uter. Prematuritatea este frecventă, deoarece uneori este necesară inducerea nașterii sau efectuarea unei cezariene înainte de termen pentru a proteja sănătatea mamei și a copilului. De asemenea, există riscul de deces fetal, fie în uter, fie la scurt timp după naștere.

Cum poate fi prevenită preeclampsia?

Prevenția preeclampsiei nu este întotdeauna posibilă, deoarece cauzele exacte nu sunt complet înțelese. Cu toate acestea, anumite măsuri pot reduce riscul de dezvoltare a acestei afecțiuni și pot ajuta la gestionarea simptomelor, dacă apar.

Menținerea unui stil de viață sănătos este foarte important. Alimentația echilibrată, bogată în fructe, legume și proteine slabe, alături de limitarea consumului de sare și evitarea alimentelor procesate, poate contribui la menținerea unei tensiuni arteriale normale. Exercițiile fizice regulate, adecvate pentru sarcină, ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și la reducerea stresului, ambele fiind benefice pentru prevenirea preeclampsiei.

Supravegherea medicală atentă este un factor important. Vizitele regulate la medic permit monitorizarea tensiunii arteriale și detectarea timpurie a oricăror semne de preeclampsie. Femeile cu factori de risc cunoscuți, cum ar fi hipertensiunea arterială cronică sau diabetul, ar trebui să fie supravegheate mai atent. 

Hidratarea adecvată și odihna suficientă sunt, de asemenea, importante. Evitarea fumatului și a consumului de alcool este recomandată, deoarece acestea pot afecta negativ sănătatea cardiovasculară și pot crește riscul de complicații în sarcină.

Tratamentul preeclampsiei

Tratamentul preeclampsiei depinde de gravitatea afecțiunii și de stadiul sarcinii. Scopul principal este de a preveni complicațiile severe pentru mamă și copil.

Pentru formele ușoare de preeclampsie, medicul poate recomanda monitorizarea atentă a tensiunii arteriale și a funcțiilor organelor prin vizite frecvente la clinică sau spital. Schimbările în dietă și menținerea hidratării adecvate pot, de asemenea, să fie recomandate.

În cazurile moderate până la severe, spitalizarea poate fi necesară pentru monitorizare intensivă. Se pot administra medicamente antihipertensive pentru a controla tensiunea arterială și medicamente anticonvulsivante pentru a preveni convulsiile. Dacă preeclampsia este diagnosticată aproape de termen (de la 37 de săptămâni de sarcină), medicul poate recomanda inducerea travaliului sau o operație de cezariană pentru a proteja sănătatea mamei și a copilului.

În cazurile în care preeclampsia apare înainte de termen (înainte de 37 de săptămâni), medicul va evalua riscurile și beneficiile continuării sarcinii versus nașterea timpurie. În unele situații, este necesar să se amâne nașterea cât mai mult posibil pentru a permite dezvoltarea copilului.

În cazurile de preeclampsie severă sau eclampsie (apariția convulsiilor), singurul tratament definitiv este nașterea copilului. După naștere, monitorizarea mamei este importantă, deoarece simptomele de preeclampsie pot persista sau chiar se pot agrava pentru o perioadă după naștere.