Psihologie & Consiliere

Infertilitatea este o povară grea pe umerii cuplurilor care își doresc un copil. Procedurile de reproducere umană asistată, precum fertilizarea in vitro și inseminarea intrauterină oferă o șansă celor care suferă de anumite patologii, sau pur și simplu sunt diagnosticați cu infertilitate din motive necunoscute. Consilierea psihologică este o etapă utilă și necesară care poate ajuta cuplurile să gestioneze impactul emoțional al contextului.

Infertilitatea și consilierea psihologică

Infertilitatea este o problemă cu implicații socio-economice importante, este o lupta acerbă și o provocare din punct de vedere emoțional. Rolul psihologului pe tot parcursul tratamentului este de a completa tratamentul medicamentos și chirurgical.

Deși fertilizarea in vitro nu este un proces complicat, el poate părea astfel din cauza încărcăturii emoționale. Pentru că suntem o clinică de fertilitate cu servicii integrate, oferim ambilor membri ai cuplului posibilitatea de a fi consiliați de către medicul nostru psiholog. Competențele acestuia includ terapii cognitiv comportamentale, psihoterapie integrativă și psihologie clinică.

Cuplurile beneficiază de experiența și expertiza unui psiholog care are o înțelegere aprofundată a procesului FIV. Acesta lucrează îndeaproape cu personalul medical al clinicii, fiind calificat să ”ghideze” pacienții pe parcursul întregului proces.

Impactul emoțional al procedurilor de fertilizare

În plus față de sentimentul inadecvării ce apare în urma diagnosticului de infertilitate, femeia, în mod special, trebuie să facă față unei serii de investigatii ce pot adauga senzației copleșitoare. În cadrul clinicii noastre încercăm să oferim un cadru relaxat, prietenos, care să ajute pacienții în momentele de stres. Anxietatea este o trăire ce poate apărea frecvent, dar care poate fi gestionată cu ajutorul medicului psiholog.

Atunci când este stabilit planul pentru procesul de fertilizare in vitro, este important ca pacienții să fie pregătiți din punct de vedere emoțional. În acest scop, consilierea psihologică poate juca un rol foarte important. Pacienții, în special femeile, pot trece mult mai ușor peste toate etapele procesului FIV dacă există o schimbare de perspectivă. Somatizarea este un proces recunoscut de literatura medicală. Emoțiile se pot manifesta fizic sub formă de dureri și disconfort, iar aceste trăiri pot da o falsă senzație de pericol, de nesiguranță. Psihologul poate ajuta în echilibrarea emoțiilor, a trăirilor, dar mai important, poate juca un rol important în pregătirea emoțională a cuplului pentru procedurile care urmeaza.



Andrologie & Urologie

Infertilitatea masculină este o cauză la fel de frecventă ca infertilitatea feminină. De aceea, clinica noastră dispune de un laborator dedicat, de andrologie. Echipamentele de ultimă generație ne ajută să punem diagnosticul corect, rapid și să hotărâm împreună cu pacienții următorii pași.

Andrologie – infertilitatea masculină

Infertilitatea este o problemă complexă care de multe ori implică ambii membrii ai cuplului. Andrologia este ramura medicinei care studiază sistemului aparatului reproducător masculin. Medicii andrologi se ocupă cu diagnosticul, prevenirea și tratamentul bolilor organelor sexuale masculine. O serie de patologii și probleme sexuale masculine pot fi tratate de către medicul androlog: infertilitatea, disfuncția erectilă, problemele prostatei, patologii onco-andrologice, boli cu transmitere sexuală.

Diagnosticul infertilității masculine se poate pune în urma unei serii de investigații. Cauzele pot fi multiple și multifactoriale: infecții, varicocel, defecte cromozomiale, factori de mediu, afecțiuni endocrine, afecțiuni genetice, etc. Medicul androlog va efectua o anamneză cuprinzătoare, va îndruma pacientul și va recomanda toate analizele necesare. Clinica noastră oferă posibilitatea efectuării unei game largi de investigații precum: examen clinic, ecografie prostatică transrectală, ecografie testiculară, analiza materialului seminal, analize hormonale.

Urologie – intervenții minim invazive

Urologia este specialitatea ce combină abordarea medicală cu tratamentul chirurgical în vederea corecției anomaliilor congenitale. Medicul urolog este cel care efectuează intervenții chirurgicale în vederea tratamentului infertilității masculine.

Una dintre cele mai revoluționare investigații este biopsia testiculară, MicroTESE. În timpul acestei operații revoluționare, chirurgul urolog folosește instrumente microchirurgicale și un microscop operator care mărește de 20 de ori sau mai mult, pentru a căuta cu atenție, în interiorul testiculului, zonele care conțin spermatozoizi. Intervenția este minim invazivă, cu avantaje multiple pentru bărbații ce se confruntă cu absența totală a speramatozoizilor. Procedura permite recoltarea materialului seminal direct din tubulii testiculari. Aceste structuri sunt asemănătoare unor ”conducte” în interiorul testiculelor, care produc spermatozoizi. În lipsa acestei proceduri, cuplul care se confruntă cu acest tip de infertilitate ar apela, în mod normal, la inseminare sau fertilizare cu material seminal donat.

Medicii nostri specialiști, asistați de cele mai performate echipamente medicale ajută cuplurile să-și îndeplinească visul. Infertilitatea masculină nu mai este o piedică în calea procedurilor de fertilizare in vitro sau inseminare intrauterine.



Endocrinologie · Boli de Nutriție

Endocrinologia este ramura medicinei care diagnostichează și tratează bolile hormonale. Hormonii joacă un rol central în obținerea și dezvoltarea unei sarcini. Problemele de fertilitate pot avea cauze hormonale. Similar, menținerea unei greutăți normale precum și controlul strict al glicemiei sunt esențiale pentru a spori rata de sarcini. Colaborarea cu medicul diabetolog în vederea modificarii stilului de viață este extrem de importantă.

Tiroida în sarcină

Glanda tiroidă este o glandă endocrină responsabilă cu reglarea metabolismului și a altor funcții esențiale ale corpului. Funcțiile glandei tiroide se modifică în timpul sarcinii, ca o consecință naturală a schimbărilor fiziologice și hormonale. Medicul endocrinolog va trebui să interpreteze analizele modificate față de standard, având în vedere contextul gravidității.

Atunci când există o disfuncție endocrină, femeia se poate afla în imposibilitatea de obține o sarcină. Dereglările glandei tiroide pot produce anumite dezechilibre în corp. Intervenția medicului endocrinolog este esențială în restaurarea echilibrului hormonal și crearea unui mediu propice pentru obținerea unei sarcini.

Disfuncțiile glandei tiroide se pot manifesta prin hipotiroidism sau hipotiroidism. Acestea pot fi afecțiuni preexistente care pot influența negativ dezvoltarea sarcinii, sau pot apărea ca urmare a acesteia. Aceste afecțiuni pot fi de natură autoimună și necesită o strânsă colaborare între medicul obstetrician și medicul endocrinolog.

Hipotiroidismul în sarcină

Hipotiroidismul reprezintă una dintre principalele cauze ale infertilității feminine. Este o afectiune endocrină caracterizată prin producția insuficientă de hormoni tiroidieni, care au un rol important în reglarea metabolismului și a funcției reproductive. Hipotiroidismul poate afecta fertilitatea prin mai multe mecanisme, cum ar fi tulburările menstruale, anovulația, hiperprolactinemia sau alterarea calității ovocitelor.

De aceea, este important să se depisteze și să se trateze hipotiroidismul atunci când se dorește obținerea unei sarcini. Pentru a diagnostica afecțiunea ca si cauză a infertilității, sunt necesare următoarele investigatii:

  • Determinarea nivelului de hormon tiroidian stimulator (TSH) – este un test de sânge care măsoară cantitatea de TSH secretată de hipofiză pentru a stimula tiroida.
  • Determinarea nivelului de hormoni tiroidieni liberi (FT4 si FT3) – sunt teste de sânge care măsoară cantitatea de hormoni tiroidieni disponibili pentru acțiune la nivel celular.
  • Determinarea nivelului de prolactină (PRL) – este un test de sânge care măsoară cantitatea de PRL secretată de hipofiză.
  • Ecografia tiroidiană – este o investigație imagistică care permite vizualizarea structurii și dimensiunii tiroidei, precum și a eventualilor noduli sau chisturi. Ecografia tiroidiana poate evidenția orice anomalie la nivelul glandei.

Pentru ca fătul să-și dezvolte corect creierul și sistemul nervos, precum și pentru a se păstra armonia între mamă și copil, este nevoie de o cantitate adecvată de hormoni tiroidieni. Hipotiroidismul poate cauza următoarele probleme în timpul sarcinii:

  • Avortul spontan – riscul de avort spontan este crescut la femeile cu hipotiroidismul netratat, mai ales în primul trimestru de sarcină. Acest lucru se datorează faptului că hormonii tiroidieni în exces pot afecta implantarea embrionului și pot determina o creștere a nivelului de prostaglandine, care pot stimula contracțiile uterine și pot duce la expulzarea produsului de concepție.
  • Preeclampsia – este o complicație gravă a sarcinii, caracterizată prin creșterea tensiunii arteriale și prezența proteinelor în urină după săptămâna 20 de sarcină. Preeclampsia poate afecta atât mama, cât și fătul, provocând edeme, convulsii, insuficiență renală, coagulopatie, retard de creștere intrauterin sau moarte fetală. Hipotiroidismul poate favoriza apariția preeclampsiei prin creșterea frecvenței cardiace, scăderea rezistenței vasculare periferice și prin alterarea funcției endoteliale.
  • Nașterea prematură – este definită ca nașterea care are loc înainte de săptămâna 37 de sarcină. Nașterea prematură poate avea consecințe negative asupra fătului, precum dificultăți respiratorii, hemoragii cerebrale, infecții sau sechele neurologice.
  • Hipotiroidismul poate determina nașterea prematură prin afectarea placentei sau prin declanșarea travaliului prematur.
  • Hemoragia postpartum – este pierderea excesivă de sânge după naștere, care poate pune în pericol viața mamei. Hipotiroidismul poate crește riscul de hemoragie postpartum prin creșterea contractilității uterine sau prin tulburări de coagulare.
  • Insuficiența cardiacă congestivă – este o afectare a funcției cardiace, care se manifestă prin acumularea de lichid în plămâni și în alte țesuturi ale organismului. Hipotiroidismul poate determina insuficiența cardiacă congestivă prin creșterea frecvenței cardiace, scăderea rezistenței vasculare periferice și alterarea funcției sistolice.

Simptomele hipotiroidismului în sarcină

Hipotiroidismul în sarcină poate avea manifestări diferite și poate imita simptomele obișnuite ale sarcinii sau ale depresiei. Printre simptome se numără:

  • Oboseala – stare de slăbiciune fizică și mentală, care nu dispare cu odihna. Gravidele cu hipotiroidism se pot simți mai extenuate decât ar fi normal, chiar dacă dorm destul. Oboseala poate afecta capacitatea de a gestiona activitățile cotidiene.
  • Intoleranța la frig – sensibilitate ridicată la temperaturile joase, care provoacă frisoane, tremurat sau senzație de îngheț. Gravidele cu hipotiroidism pot percepe mediul înconjurător mai rece, chiar dacă temperatura mediului este adecvată. Intoleranța la frig poate afecta confortul și starea de bine a gravidei.
  • Creșterea în greutate – acumulare excesivă de grăsime corporală, care nu se datorează doar creșterii fătului. Gravidele cu hipotiroidism se pot îngrășa mai mult decat ar fi normal în sarcină, chiar dacă au o alimentație echilibrată și un consum caloric corespunzător. Creșterea în greutate poate afecta sănătatea și imaginea de sine a gravidei.
  • Constipația – dificultate în eliminarea scaunelor, care provoacă disconfort abdominal, balonare sau durere. Gravidele cu hipotiroidism se pot confrunta cu constipație mai frecvent, chiar dacă ele consumă suficiente fibre și lichide. Constipația poate afecta calitatea vieții și poate favoriza apariția hemoroizilor.
  • Piele uscată – deshidratare a stratului superficial al pielii, care provoacă senzația de asprime, mâncărime sau crăpare. Gravidele cu hipotiroidism se pot confrunta cu piele uscată, chiar dacă folosesc produse hidratante sau uleiuri.
  • Păr și unghii friabile – modificări ale structurii și rezistenței părului și unghiilor, care provoacă căderea părului, ruperea unghiilor sau apariția striațiilor pe suprafața lor.

Cauzele hipotiroidismului în sarcină

Hipotiroidismul poate avea cauze diverse, care pot afecta atât glanda tiroidă, cât și glanda pituitară sau fătul. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

  • Deficitul de iod – este o cauză frecventă de hipotiroidism. Iodul este un element esențial pentru sinteza hormonilor tiroidieni. În timpul sarcinii, nevoia de iod crește, deoarece fătul consumă rezervele de iod și hormoni tiroidieni ai mamei pentru dezvoltarea sa. Dacă aportul de iod este insuficient, atât mama, cât și fătul pot suferi de hipotiroidism.
  • Tiroidita autoimună – este o afecțiune des întâlnită în țările dezvoltate, mai ales la femeile cu istoric familial de tiroidită autoimună sau cu alte boli autoimune. Boala este o inflamație cronică a glandei tiroide, provocată de un atac al sistemului imunitar asupra celulelor tiroide. Acest lucru duce la distrugerea progresivă a tiroidei și la scăderea producției de hormoni tiroidieni. Tiroidita autoimuna poate fi declanșată sau agravată de sarcină.
  • Tulburările glandei pituitare – sunt cauze rare de hipotiroidism, care implică o disfuncție a glandei pituitare, situată la baza creierului. Glanda pituitară produce hormonul tiroidian stimulator (TSH), care transmite tiroidei câți hormoni să producă. Dacă glanda pituitară nu produce suficient TSH sau produce un TSH anormal, tiroida nu va funcționa corespunzător și va secreta mai puțini hormoni tiroidieni. Tulburările glandei pituitare pot fi cauzate de tumori, radiații, intervenții chirurgicale sau boli autoimune.
  • Hipotiroidismul congenital – este o cauză rară de hipotiroidism la nou nascuti, care poate fi transmisă genetic sau poate fi determinată de factori ambientali. Hipotiroidismul congenital presupune absența, malformația sau disfuncția glandei tiroide la făt. Acest lucru duce la scăderea nivelului de hormoni tiroidieni la nivel fetal și neonatal, cu consecințe grave asupra dezvoltării fizice și mentale a copilului. Hipotiroidismul congenital poate fi cauzat de deficitul de iod al mamei în timpul sarcinii, expunerea la radiații ionizante, bolile infecțioase sau autoimune ale mamei sau impactul negativ al unor medicamente sau substanțe chimice asupra fătului.

Hipertiroidismul în sarcină

Hipertiroidismul reprezintă excesul de hormoni tiroidieni. Cea mai gravă consecință a acestei dereglări o reprezintă pre-eclampsia.

Simptomele hipertiroidismul în sarcină

Printre cele mai frecvente simptome ale hipertiroidismului se numără:

  • Intoleranța la căldură – sensibilitate scazută la temperaturile ridicate, care provoacă transpirație excesivă, sete sau disconfort termic.
  • Oboseală – stare de slăbiciune fizică și mentală persistentă, cronică.
  • Anxietate – stare de neliniște, îngrijorare sau teamă exagerată, care nu are o cauza obiectivă. Anxietatea poate afecta starea de bine și relația cu partenerul sau cu copilul.
  • Tahicardie – creștere a ritmului cardiac peste 100 de bătăi pe minut, care nu este justificată de efort fizic sau emoții puternice. Femeile cu hipertiroidismul se pot confrunta cu tahicardie mai des decât de obicei, chiar dacă nu fac activități solicitante sau nu sunt stresate. Tahicardia poate afecta sănătatea cardiovasculară și poate crește riscul de complicații cardiace.
  • Greață și vărsături severe – greață persistentă și vărsături severe, chiar daca nu s-au consumat alimente grele sau alterate. Gravida poate avea probleme de nutriție și hidratare din cauza grețurilor și vărsăturilor severe, care pot fi semn al unei toxicoze grave numite hiperemeza gravidica.
  • Scădere în greutate – reducere a masei corporale, care nu se datorează doar pierderii apei sau a țesutului adipos. Femeile cu hipertiroidismul pot slăbi mai mult decat ar fi normal în sarcina, chiar daca au un apetit normal sau chiar crescut. Scăderea în greutate poate afecta sănătatea și dezvoltarea fătului.

Cauzele hipertiroidismului în sarcină

Hipertiroidismul poate avea cauze diverse, care pot afecta atât glanda tiroidă, cât și glanda pituitară sau fătul. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

  • Boala Graves – o boală autoimună, în care sistemul imunitar atacă glanda tiroidă și o determină să producă mai mulți hormoni tiroidieni decât este nevoie. Este cea mai frecventă cauza de hipertiroidismul în sarcină, mai ales la femeile tinere sau cu istoric familial de boală. Boala Graves poate fi declanșată sau agravată de sarcină.
  • Hipertiroidismul gestațional – este o formă ușoară și temporară de hipertiroidism, care apare la unele femei în primul trimestru de sarcină. Este cauzată de nivelul crescut de hormoni de sarcină, cum ar fi estrogenul și gonadotropina corionică umană (hCG), care stimulează producția de hormoni tiroidieni. De obicei, nu necesită tratament și se remite spontan după naștere
  • Tiroidita – o inflamație a glandei tiroide, care poate avea cauze infecțioase, autoimune sau postpartum. Tiroidita poate provoca o fază inițială de hipertiroidism, urmată de o fază de hipertiroidism.

Medicul endocrinolog va administra tratament adecvat în sarcină. Însă, tratamentul va fi adaptat în funcție de natura afecțiunii, respectiv dacă este vorba despre o afecțiune preexistentă sau o afecțiune dezvoltată în timpul sarcinii.

Alimentația în sarcină

O alimentație sănătoasă și o greutate normală sunt benefice atât pentru obținerea unei sarcini, dar și pentru dezvoltarea sănătoasă a fătului. Pacientele pot beneficia de consultanța cu medicul diabetolog și boli nutriție în vederea formulării unui plan de nutriție adecvat fiecărui caz în parte.



Medicină Materno - Fetală

Medicina materno-fetală are ca scop prevenirea și reducerea complicațiilor obstetricale și perinatale, care pot avea consecințe grave asupra sănătății mamei și a copilului. Medicina materno-fetală implică o abordare multidisciplinară, care presupune colaborarea între medici specialiști în obstetrică-ginecologie, neonatologie, genetică, cardiologie, chirurgie pediatrică și alte domenii. Scopul este de a oferi o îngrijire personalizată și integrată pentru fiecare caz în parte, ținând cont de nevoile și preferințele mamei și ale familiei.

Ce este medicina materno-fetală?

Medicina materno-fetală este o specialitate medicală care se ocupă de diagnosticul, monitorizarea și tratamentul afecțiunilor care pot apărea la mamă sau la făt în timpul sarcinii. Se adresează tuturor femeilor însărcinate, dar mai ales celor care prezintă un risc crescut de complicații în sarcină. Acest risc poate fi determinat de vârsta maternă avansată (peste 35 de ani), istoric familial de boli genetice sau malformații congenitale, sarcini multiple (gemelare sau mai multe), antecedente de pierderi gestaționale sau nașteri premature, boli cronice ale mamei sau anomalii depistate la ecografie.

Medicii obstetricieni cu supraspecializare identifică factorii de risc ce pot afecta atât gravida cât și fătul. Specialiștii au competențe în tratamentul patologiilor ce pot afecta bunul mers al unei sarcini. Așa cum sugerează denumirea, specialitatea are în vedere fie sănătatea mamei și factorii de risc ce o pot afecta (medicină maternă), fie sănătatea fătului și factorii de risc ce îl pot afecta (medicină fetală).

Specialiștii Embryos în medicina materno-fetală sunt medici obstetricieni care se ocupă de evaluarea complexă a sarcinilor. Dispunem de cele mai performante ecografe, care folosite de specialiștii noștri cu experiență ajută la evaluarea și diagnosticul corect al copiilor încă din viața intrauterină.

Când se recomandă consultul cu un specialist în medicina materno-fetală?

Consultul cu un specialist în medicina materno-fetală se recomandă tuturor femeilor însărcinate, dar mai ales celor care se confruntă cu una sau mai multe dintre următoarele situații:

  • Sarcini cu risc – sunt sarcinile care prezintă un risc crescut de complicații pentru mamă sau pentru făt, din cauza unor factori precum vârsta maternă avansată (peste 35 de ani), sarcini multiple (gemelare sau mai multe), antecedente de diabet gestațional, preeclampsie, placenta previa, ruptură prematură de membrane, hemoragie antepartum sau postpartum etc. Aceste sarcini necesită o monitorizare atentă și frecventă a stării de sănătate a mamei și a fătului, precum și o planificare adecvată a nașterii.
  • Complicații ale sarcinii – sunt probleme care apar în timpul sarcinii și care pot afecta evoluția acesteia sau pot pune în pericol viața mamei sau a fătului. Printre cele mai frecvente complicații se numără: avort spontan, naștere prematură, restricția de creștere intrauterină, infecțiile intrauterine, malformațiile congenitale ale fătului, anomaliile cromozomiale ale fătului, moartea fetală intrauterină etc. Aceste complicații necesită un diagnostic precoce și precis, precum și un tratament adecvat și prompt.
  • Istoric de pierderi gestaționale sau naștere prematură – sunt situații care indică o vulnerabilitate a sarcinii și care pot crește riscul de recurență în sarcinile ulterioare. Pierderea gestațională se referă la orice pierdere a sarcinii înainte de 24 de săptămâni de gestație, indiferent de cauză. Nașterea prematură se referă la orice naștere care are loc înainte de 37 de săptămâni de gestație.
  • Anomalii fetale – sunt deviații de la dezvoltarea normală a fătului, care pot fi detectate prin ecografie sau alte tehnici de diagnostic prenatal. Anomaliile fetale pot fi structurale (afectând organele sau sistemele fiziologice ale fătului) sau cromozomiale (afectând numărul sau structura cromozomilor fătului). Anomaliile fetale pot avea cauze genetice, infecțioase, medicamentoase, toxice sau necunoscute.
  • Condiții medicale ale mamei – sunt boli cronice sau acute care pot afecta starea de sănătate a mamei și care pot avea repercusiuni asupra sarcinii sau asupra fătului. Printre cele mai frecvente condiții medicale ale mamei se numără: diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, bolile cardiace, bolile renale, bolile tiroidiene, bolile autoimune, bolile hematologice, bolile infecțioase, bolile psihice etc.

Ce investigații se fac în cadrul medicinei materno-fetale?

Medicina fetală folosește o serie de investigații care permit identificarea precoce a unor anomalii la fat, precum și a unor boli maternale care pot afecta evoluția sarcinii sau pot pune în pericol viața fătului.

Morfologia fetală trimestrul I

Morfologia de trimestru I constă într-o examinare detaliată a structurilor fetale ce se face între 11 săptămâni si 6 zile și 13 săptămâni și 6 zile de gestație. În această etapă se studiază sistematic dezvoltarea organelor fetale ce dau informații despre vârsta exactă a sarcinii, existența anumitor anomalii, riscul de a dezvolta sindroame genetice precum Down, Edwards and Patau. Acest risc va fi determinat prin coroborarea rezultatelor ecografice cu testarea serică.

Morfologia fetală trimestrul II

Morfologia de trimestru II constă într-o examinare detaliată a structurilor fetale ce se face între 19 săptămâni și 23 săptămâni și are ca scop examinarea în detaliu a anatomiei și dezvoltării fătului. Această investigație poate depista eventuale anomalii structurale ale fătului, precum malformații ale craniului, ale feței, lipsa unor membre, anomalii renale sau cardiace. Morfologia fetală de trimestru II este importantă pentru a verifica dacă fătul se dezvoltă normal și pentru a stabili un tratament adecvat în cazul în care există probleme. În această etapă, fătul este suficient de dezvoltat pentru efectuarea unei evaluări clare a structurilor corpului. Se verifică dacă măsurătorile fetale sunt corespunzătoare cu vârsta gestațională, se va efectua o analiză a tuturor structurilor și organelor. De asemenea, se calculează riscul de naștere prematură, prin evaluarea colului uterin.

Morfologia fetală trimestrul III

Ecografia de morfologie fetală se realizează începând cu săptămâna 28 de sarcină, ideală fiind perioada săptămânilor 30-33. În timpul investigației se măsoară circumferința capului, lungimea femurului, greutatea corporală. Indicii obținuți se compară cu valorile standard. Ecografia poate releva dacă există probleme precum restricție de creștere, funcționalitatea organelor fătului, identificarea eventualelor malformații.

Ecografia 3-4D

Ecografia 3-4D este un tip de ecografie obstetricală care permite vizualizarea fătului în trei dimensiuni și în timp real. Acest tip de ecografie are ca scop principal creșterea legăturii emoționale între părinți și copil, oferind imagini realiste ale feței și mișcărilor fătului. De asemenea, ecografia 3-4D poate fi utilă în unele situații pentru a studia mai bine anatomia fătului și pentru a depista eventuale malformații sau anomalii. Ea nu înlocuiește ecografiile obișnuite sau morfologia fetală, ci este un examen opțional și suplimentar.

Investigațiile efectuate de către specialiști în medicina materno-fetală sunt esențiale în evaluarea sănătății mamei și a fătului. În cadrul Embryos, medicii noștri specialiști efectuează întreaga gamă de ecografii necesare monitorizării sarcinii.

Monitorizare sarcină cu risc

Aparatura performantă împreună cu experienta medicilor nostri ginecologi conferă gravidelor încrederea că se află pe mâini bune. În primul trimestru de sarcină screeningul anomaliilor cromozomiale este deosebit de important. Se pot identifica afecțiuni precum Sindromul Down (Trisomia 21), Sindromul Patau (Trisomie 13), Sindromul Edwards (Trisomie 18). În trimestrul II se poate realiza screeningul anomaliilor congenitale. Malformațiile congenitale pot fi mai puțin evidente la nastere, dar se dezvoltă odată cu avansarea în vârstă a copilului. Acestea pot provoca handicap mental sau fizic, de la forme minore până la forme foarte grave. Cauza o reprezintă dezvoltarea embrionară anormală.

Atunci când există suspiciune sau confirmare a unor probleme genetice, specialiștii în medicină materno-fetală stabilesc o strategie de monitorizare a sarcinii, pe care o dirijează cu grijă și atenție, astfel încât gravida să poata duce sarcina la bun sfârșit, în siguranță.

Specialiștii nostri au la dispoziție o serie de investigatii cu ajutorul cărora monitorizează mama și fătul. În plus, atunci când este necesar, medicul ginecolog va îndruma gravida către diverse specialități conexe ce vor contribui la menținerea stării de sănătate a acesteia.

Ce sunt bolile genetice?

Bolile genetice sunt afecțiuni care apar ca urmare a unor modificări ale materialului ereditar (ADN) din celulele organismului. Aceste modificări pot fi moștenite de la părinți sau pot apărea spontan în timpul dezvoltării. Bolile genetice pot afecta diferite organe și sisteme ale corpului și pot provoca simptome variate, de la ușoare la severe.

Ce este cariotipul uman?

Cariotipul uman este reprezentarea grafică a numărului și formei cromozomilor din celulele somatice ale omului. Cromozomii sunt structuri formate din ADN și proteine care conțin informația genetică a organismului. Cariotipul uman se obține prin fotografierea, decuparea și aranjarea cromozomilor după anumite criterii, cum ar fi mărimea, forma și poziția centromerului (regiunea care leagă cele două cromatide ale unui cromozom).

Ce este trisomia 21, 13, 16 si 18?

Trisomia este o anomalie cromozomială în care există trei copii ale unui cromozom în loc de două. Trisomia poate afecta diferiți cromozomi și poate cauza sindroame genetice cu diverse grade de severitate.

Trisomia 21 este cea mai frecventă formă de trisomie și este cunoscută și sub numele de sindromul Down. Cauzează retard mental, trăsături faciale distinctive, probleme cardiace și alte anomalii fizice.

Trisomia 13 este o formă rară și severă de trisomie și este cunoscută și sub numele de sindromul Patau. Aceasta cauzează retard mental profund, malformații ale capului, feței, ochilor, inimii, rinichilor și altor organe.

Trisomia 16 este cea mai frecventă formă de trisomie care apare la concepție, dar este incompatibilă cu viața. Aceasta cauzează avort spontan în primul trimestru de sarcină.

Trisomia 18 este o formă rară și severă de trisomie și este cunoscută și sub numele de sindromul Edwards. Cauzează retard mental profund, malformații ale craniului, feței, mâinilor, picioarelor, inimii și altor organe.

Când este recomandată consilierea genetică pacientelor însărcinate?

Consilierea genetică se recomandă gravidelor atunci când există rezultate anormale ale testelor de screening prenatal, istoric de pierdere de sarcină, nașteri premature anterioare, naștere a unui copil cu probleme anterior, expunerea la factori externi care pot afecta dezvoltarea fătului.



Obstetrică - Ginecologie

Obstetrica se ocupă cu supravegherea și asistarea femeii pe perioada sarcinii, în timpul nasterii și în perioada post-partum. Ginecologia este ramura medicinei care se ocupă cu tratarea afecțiunilor aparatului genital feminin.

Ce afecțiuni tratează obstetricienii-ginecologi?

Obstetricienii-ginecologi sunt medici specializați în sănătatea reproductivă a femeilor și în îngrijirea sarcinii și nașterii. Ei evaluează și tratează o mare varietate de afecțiuni precum: fibroame uterine, polipi endometriali, endometrioză, adenomioză, cancer de col uterin sau de endometru, infecții ale tractului urinar sau genital, chisturi ovariene, sarcină ectopică, boală inflamatorie pelvină, torsionare ovariană.

Ce analize și proceduri se pot face în cadrul specializării de obstetrică-ginecologie?

Medicii ginecologi pot efectua o serie de investigatii și proceduri precum:

  • Citologie cervico-vaginală (Papanicolau)
  • Colposcopie
  • Ecografie transvaginală
  • Histeroscopie
  • Laparoscopie
  • Biopsie endometrială
  • Chiuretaj biopsic și/sau hemostatic
  • Amniocenteză
  • Ecografie morfologică fetală
  • Montare dispozitive uterine
  • Miomectomie

Sarcina

Medicul ginecolog care urmărește gravida pe toată perioada sarcinii, precum și în perioada lăuziei se ocupă cu îngrijirea, tratarea și prevenirea problemelor ce pot pune în pericol fătul și mama. Obstetricianul este familiarizat cu patologiile și complicațiile ce pot apărea în această perioadă solicitantă pentru corpul viitoarei mămici.

În perioada sarcinii, specialistul va recomanda o serie de analize și controale medicale pentru a monitoriza starea de sănătate a gravidei și a fătului. În plus față de protocoalele standard, medicul poate prescrie orice investigație suplimentară, în funcție de particularitățile și contextul fiecărui caz în parte. O comunicare eficientă și constantă între obstetrician și gravidă este esențială pentru bunul mers al sarcinii. De aceea, relația medic-pacient trebuie să se bazeze pe încredere. Ginecologul va avea o abordare personalizată, pe care o va adapta pe parcurs.

Ce investigații ginecologice poți face pe parcusul sarcinii la EMBRYOS

Gravidele care optează pentru monitorizare sarcină în cadrul clinicii noastre beneficiază de toate investigatiile specifice, de la ecografie sarcină trimestrul I – II – III (unică sau multiplă) la morfologie fetală trimestrul I – II – III (sarcină unică sau multiplă), ecografie 2d, 3d, 4d. Laboratorul nostru este dotat cu aparatură de ultimă generație, ceea oferă garanția șansa rezultatelor corecte.

Nașterea

Nașterea este unul dintre cele mai importante evenimente din viața femeii, precum și inceputul unei noi etape. Procesul se desfășoară sub atenta supraveghere a medicului ginecolog. Pacientele pot opta să nască natural, sau prin cezariană.

Nașterea naturală

Nașterea vaginală este un proces natural, prin care se petrec anumite modificari fiziologice ce permit expulzarea fătului în siguranță. Procesul poate fi epuizant și traumatizant, astfel încât, gravida va beneficia de ingrijire și susținere din partea personalului medical.

Nașterea prin operația de cezariană

Deși încurajăm nașterea naturală, există situații medicale în care nu se recomandă, din considerente de sănătate pentru mama și/sau copil. Medicul specialist va evalua cazul și va ține cont de preferința gravidei.

Operația cezariană este procedura chirugicală care se desfășoară cu rahianestezie. Pacienta nu resimte durere. Incizia se realizează la nivelul uterului mamei, iar copilul este născut chirurgical.

Sălile noastre de intervenții sunt la cele mai înalte standarde de calitate, astfel încât, proaspetele mămici se află în siguranță deplină în cazul în care nașterea se va realiza prin cezariană.

Ginecologie la Embryos

Ginecologia este specialitatea medicală ce se ocupă cu prevenirea, diagnosticarea și tratarea afecțiunilor care pot afecta organele genitale externe (vulva, vagin) sau interne (uter, ovare, trompe uterine) ale femeii. Ginecologia se ocupă și de aspecte legate de fertilitate, contracepție, menopauză și cancer ginecologic.

În cadrul Embryos, pacientele beneficiază de experiența medicilor ginecologi și obstetricieni, care oferă soluții și tratamente pentru o gamă largă de afecțiuni.

Când este nevoie sa mergi la medicul obstetrician-ginecolog?

Consultul ginecologic anual este recomandat și încurajat, în vederea monitorizării stării de sănătate a femeii. Medicul ginecolog este specializat în bolile aparatului reproducător, fiind abilitat să puna diagnostic și să stabilească atitudinea terapeutică în cazul unei afecțiuni.

Unul dintre cele mai puternice motive pentru efectuarea unui consult ginecologic anual este screening-ul pentru cancere ginecologice. Depistate în stadii incipiente, majoritatea cancerelor ginecologice au rate mari de supraviețuire.



Fertilizare in Vitro

Infertilitatea afectează în medie 4 din 10 cupluri, iar numărul celor care se confruntă cu această problemă crește de la an la an. Aceasta se definește drept imposibilitatea de a obține o sarcină, timp de 12 luni, atunci când există contact sexual, regulat, neprotejat, la vârsta de sub 35 ani, sau 6 luni la vârsta de peste 35 ani.

Ce este fertilizarea in vitro (FIV)?

Fertilizarea in vitro este o procedură de reproducere asistată medicală care constă în fecundarea ovulului femeii cu spermatozoidul bărbatului în afara corpului, într-un laborator specializat. Scopul acestei proceduri este de a ajuta cuplurile care nu pot concepe pe cale naturală din cauza unor probleme de fertilitate.

Procedurile de reproducere umană asistată de care pacienții pot beneficia în cadrul clinicii noastre sunt fertilizare in vitro sau inseminare intrauterină.

Diferența între inseminarea intrauterină și fertilizarea in vitro

Inseminarea intrauterină și fertilizarea in vitro sunt două proceduri de reproducere umană asistată medicală care pot ajuta cuplurile care nu pot concepe pe cale natural. Ambele proceduri presupun introducerea spermatozoizilor, sau respectiv a embrionilor deja formați în uter dar se deosebesc prin modul și locul în care are loc fecundarea.

Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură mai simplă și mai puțin costisitoare, care constă în injectarea unui concentrat de spermatozoizi direct în uterul femeii, în jurul perioadei ovulatorii. Spermatozoizii trebuie să înnoate până la trompele uterine, unde pot întâlni și fecunda un ovul eliberat de ovar. Fecundarea are loc pe cale naturală. La nivelul trompei și ulterior zigotul format migrează pentru implantare în uter.

Fertilizarea in vitro (FIV) este o procedură mai complexă, care constă în recoltarea ovocitelor mature din ovarele femeii și combinarea lor cu spermatozoizii într-un mediu de cultură, în afara corpului, într-un laborator specializat. Fecundarea are loc pe cale artificială, în afara corpului femeii. Ovulele fecundate devin embrioni și sunt transferați în uterul femeii după câteva zile de dezvoltare. Fertilizarea in vitro se recomandă în cazurile de infertilitate severă sau când inseminarea intrauterină nu a dat rezultate.

Când se recomandă FIV?

Fertilizarea in vitro se recomandă atunci când alte metode de tratament al infertilității nu au dat rezultate sau când există o cauză severă sau ireversibilă de infertilitate precum:

  • Trompe uterine blocate sau absente;
  • Infertilitatea masculină;
  • Vârsta înaintată a pacientei;
  • Infertilitatea cauzată de endometrioză, tulburări de ovulație, fibrom uterin sau alte afecțiuni ginecologice;
  • Bolile genetice moștenite;
  • Insuficiența ovariană prematură;
  • Infertilitatea inexplicabilă.

Cum se desfășoară fertilizarea in vitro

Etapa de pregătire

Etapa de pregătire pentru FIV presupune mai mulți pași. Cuplul va efectua o consultatie inițială cu specialistul în reproducere umană asistată. Se va efectua o anamneză detaliată, apoi pacienta va fi evaluată din punct de vedere ecografic. Ulterior, ambii parteneri ai cuplului vor efectua o serie de analize, în funcție de contextul lor medical și de istoricul medical. Cuplul trebuie să adopte un stil de viață sănătos înainte de FIV, care să includă o alimentație echilibrată, o hidratare adecvată, evitarea fumatului, alcoolului și drogurilor, reducerea stresului și practicarea unei activități fizice moderate.

Stimularea ovariană controlată

Stimularea ovariană este o etapă esențială în cadrul procesului FIV, deoarece are ca scop obținerea unui număr cât mai mare de ovocite mature și de calitate, care să poată fi fertilizate în laborator cu spermatozoizi. Procedura se realizează prin administrarea de medicamente hormonale, sub supravegherea medicului specialist în reproducere umană asistată medicală.

Stimularea ovariană începe de obicei în primele zile ale ciclului menstrual al femeii și durează aproximativ 10-14 zile. În funcție de tipul de protocol ales, procesul poate implica următorii pași:

  • administrarea unor medicamente care blochează secreția naturală de hormoni hipofizari (FSH și LH), care controlează ovulația. Medicamentele folosite sunt gonadotofine exogene (FSH, LH) și antagoniști ai GnRH (hormon eliberator de gonadotrofine) și se administrează sub formă de injecții subcutanate sau intramusculare.
  • administrarea unor medicamente care stimulează creșterea și maturizarea mai multor foliculi ovarieni, care conțin ovocite. Medicamentele folosite pentru stimularea foliculară sunt gonadotrofine (FSH și LH) și se administrează sub formă de injecții subcutanate. Doza și durata stimulării foliculare se stabilesc individual, în funcție de răspunsul ovarian al fiecărei paciente.
  • administrarea unei injecții cu hCG (gonadotropină corionică umană), care imită acțiunea LH natural și declanșează ovulația. Scopul acestui pas este de a induce maturizarea finală a ovocitelor și eliberarea lor din foliculi. Injecția cu hCG se administrează la un moment precis, stabilit de medic, de obicei cu 35 de ore înainte de recoltarea ovocitelor.

Pe parcursul stimulării se vor efectua controale ecografice periodice pentru a monitoriza evoluția.

Recoltarea ovocitelor și spermatozoizilor

La aproximativ 35 de ore de la administrarea medicației pentru declanșarea ovulației se recolteaza ovocitele prin puncție ovariană sub ghidaj ecografic. Procedura se efectuează sub analgosedare și este nedureroasă pentru pacientă.

Sub ghidaj ecografic medicul specialist puncționează ovarele și aspiră lichidul folicular ce conține ovocitele. Acesta este imediat depozitat în eprubete sterile, la temperatura corpului uman și predate medicului embriolog.

Materialul genetic masculin se recoltează la același interval de timp și se transferă imediat în laborator pentru a începe procesul de fertilizare.

Fertilizarea

Procesul de fertilizare în laborator este etapa în care ovocitele recoltate sunt combinate cu spermatozoizii partenerului sau ai unui donator, în condiții controlate, pentru a obține embrioni. Procesul de fertilizare în laborator poate implica două tehnici principale: FIV standard sau ICSI.

După recoltare, ovocitele sunt examinate la microscop pentru a verifica stadiul de maturitate și integritatea lor. Numai ovocitele mature (cu doi pronuclei) pot fi fertilizate. Ovocitele imature (cu un singur pronucleu) pot fi puse în cultură pentru a vedea dacă ajung la maturitate sau pot fi eliminate. Sperma recoltată este procesată prin diferite metode pentru a separa spermatozoizii viabili de cei morți sau imobili și de alte celule sau substanțe. Spermatozoizii sunt selectați în funcție de motilitate și morfologie și sunt păstrați în mediu de cultură până la momentul fertilizării.

În cazul utilizării FIV, fiecare ovocit matur este plasat într-o picătură de mediu de cultură împreună cu un număr suficient de spermatozoizi (aproximativ 50.000-100.000). Picăturile sunt acoperite cu ulei mineral pentru a preveni evaporarea și contaminarea și sunt incubate la 37°C timp de 16-18 ore. În cazul ICSI, fiecare ovocit matur este imobilizat cu ajutorul unei pipete speciale și este injectat cu un singur spermatozoid cu ajutorul unui ac subțire. Ovocitele injectate sunt apoi plasate în mediu de cultură și incubate la 37°C timp de 16-18 ore.

Embriotransferul (transferul de embrioni)

Procedura de embriotransfer este ultima etapă a procesului de fertilizare in vitro, care presupune transferarea embrionului (embrionilor) în cavitatea uterină. Este o procedură simplă și nedureroasă, care nu necesită anestezie și care se aseamănă cu un examen ginecologic obișnuit. Se recomandă transferal unui singur embrion, și în cazuri selectate a maxim 2 embrioni.

În perioada anterioară procedurii, se va efectua pregătirea uterului, prin intermediul tratamentului hormonal care va stimula îngroșarea endometrului sau se va merge pe îngroșarea uterului pe cale naturală, fără tratament medicamentos. Se aleg cei mai buni embrioni pentru transfer, în funcție de calitatea și viabilitatea lor. Transferul în uter se realizează prin intermediul unui cateter subțire și flexibil, ce se introduce prin colul uterin până la nivelul cavității uterine, unde medicul eliberează continutul.

Pregătirea pentru fertilizarea in vitro

Fertilizarea in vitro este un proces care poate fi solicitant, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Pregătirea pentru FIV începe de la momentului consultului initial și se termină odată cu embriotransferul. Partenerii cuplului trebuie să adopte un stil de viață sănătos și să treacă printr-o serie de teste necesare pentru evaluarea stării de sănătate.

Factori care influențează succesul FIV

Rata de succes a procedurilor FIV depinde de mai mulți factori. Cei mai relevanți sunt vârsta femeii și numărul de ovocite recoltate. Dar și alți factori pot influența șansele de reușită, precum calitatea spermei, stilul de viață al cuplului, anumite afecțiuni medicale asociate și condițiile din laboratorul FIV unde se face procedura.

Rata de succes a tratamentului FIV este influențată și de numărul de ovocite recoltate de la o femeie într-un ciclu. Șansele de a obține embrioni de calitate pentru transferul în uter cresc odată cu numărul de ovocite colectate.

Șansele de reușită ale fertilizării in vitro

Procedurile de FIV au șanse mai mari de reușită dacă nu există patologii asociate și dacă femeia are o rezervă ovariană bună, dacă se recoltează multe ovocite și dacă endometrul este de calitate. De asemenea, contează și calitatea spermatozoizilor.

Rata de succes este cu atât mai mare cu cât varsta femeii este mai mica, cu cât nu există există alte patologii care pot împiedica sau îngreuna procesul. Foarte importante sunt deciziile medicului specialist referitoare la protocoalele de stimulare, dar și laboratorul unde are loc procedura de fertilizare.

Este important de retinut faptul că, de multe ori, sunt necesare mai multe cicluri de tratament pentru a reuși.

După procedura de FIV

Ulterior procedurii FIV, după embriotransfer, pacientele își pot relua activitatea normal, cu anumite restricții de efort excesiv, condiții de mediu excesive și expunerea la situații stresante. Există o serie de simptome tipice după procedura FIV, precum balonare, crampe, constipație, sensibilitate la nivelul sânilor, etc.

Există și situații care pot impune un consult de specialitate, pentru a exclude o posibilă infecție, torsiune ovariană, sau hiperstimulare ovariană.

Riscurile fertilizării in vitro

Procesul de fertilizare in vitro nu este unul lipsit de riscuri. Este important ca pacientele să fie informate cu privire la toate implicațiile procesului. Dintre cele mai importante riscuri ale procesului FIV enumăram:

  • sindromul de hiperstimulare ovariană;
  • sarcină multiplă;
  • sarcină ectopică;
  • infecții;
  • avort spontan.

În plus, implicațiile emoționale reprezintă o parte a procesului care nu trebuie neglijată.

Fertilizare in vitro la Embryos

Medicina oferă soluții pe care le punem la dispoziția pacienților sub forma celor mai noi tehnici de reproducere umană asistată. Fiecare caz este supus unei anamneze minuțioase. Acordăm o importanță deosebită particularităților fiecărei persoane și avem o abordare holistică a fiecărui caz. Dispunem de cele mai noi echipamente. Laboratoarele noastre de embriologie și andrologie sunt printre cele mai performante din țară.

Echipamentele performante ne ajută să identificăm rapid și corect cauzele infertilității, iar tehnicile de fertilizare de ultimă generație contribuie semnificativ la sporirea șanselor de obținere a sarcinii.