Proceduri de laborator

Testarea genetică preimplantațională (PGT) reprezintă testarea genetică a embrionilor înainte de implantare (ca parte a unui ciclu FIV) și uneori chiar a ovocitelor înainte de fertilizare.

Testarea genetică preimplantațională (PGT) este o tehnică utilizată în fertilizarea in vitro (FIV) pentru a verifica embrionii pentru tulburări genetice înainte de a fi implantați în uter.

Există trei tipuri de PGT:

• PGT-A (Testare genetică preimplantare pentru aneuploidii): Utilizat pentru a detecta embrioni cu un număr anormal de cromozomi (aneuploidii). Acest lucru este important deoarece un număr anormal de cromozomi poate duce la avort spontan sau la afecțiuni precum sindromul Down.
• PGT-M (Testare genetică preimplantare pentru defecte genetice monogenice): Utilizat atunci când există o afecțiune genetică cunoscută în familie, cum ar fi fibroza chistică. Ajută la identificarea embrionilor care poartă tulburarea specifică a unei singure gene pentru a evita transmiterea acesteia la copil.
• PGT-SR (Testare genetică preimplantare pentru rearanjări structurale cromozomiale): Utilizat atunci când unul sau ambii părinți au o rearanjare structurală în cromozomi, cum ar fi o translocare sau inversare. Ajută la identificarea embrionilor care au moștenit forma dezechilibrată a acestei rearanjări.

PGT-A (testare genetică preimplantațională pentru aneuploidii ) este un test genetic specializat care poate fi efectuat în timpul fertilizării in vitro (FIV).

Scopul testării PGT-A este de a examina embrionii pentru aneuploidie – un număr anormal de cromozomi într-o celulă. De exemplu, sindromul Down este un tip de aneuploidie care apare atunci când există o copie suplimentară a cromozomului 21.

Testarea PGT-A ajută medicii să identifice embrionii cu numărul corect de cromozomi, ceea ce crește șansa de succes în implantare și reduce riscul de avort spontan, lucru deosebit de important pentru cuplurile care au antecedente de avort spontan recurent sau cicluri FIV eșuate.

• Ovocitele sunt extrase de la o femeie și fertilizate în laborator cu spermatozoizi pentru a crea embrioni.
• După câteva zile de creștere, un număr mic de celule este biopsiat din fiecare embrion.
• Aceste celule sunt apoi testate pentru a determina numărul de cromozomi prezenți.
• Embrionii cu un număr normal de cromozomi pot fi apoi aleși pentru a fi transferați în uterul femeii.

Testarea genetică preimplantațională pentru aneuploidii este adesea sugerată în situațiile în care există o probabilitate mai mare de anomalii cromozomiale la embrioni. Acest lucru se poate datora unor motive precum vârsta maternă înaintată, cazuri de avorturi spontane repetate, esecuri repetate de FIV, infertilitate severă masculină, istoric de sarcină cu anomalie cromozomială.

• Procesul de recoltare a celulelor din embrion pentru testare, deși este în general sigur, prezintă un risc mic de deteriorare a embrionului.
• Mozaicism – apare atunci când un embrion are atât celule normale, cât și anormale. Este posibil ca PGT-A să nu identifice cu exactitate acești embrioni, ceea ce ar putea favoriza renunțarea la embrioni sănătoși .
• Uneori, rezultatele PGT-A pot să nu fie clare.
• PGT-A poate adăuga stres emoțional procesului FIV.
• Chiar și cu transferul unui embrion cromozomial normal (euploid), o sarcină reușită nu este garantată.

PGT-A poate ajuta la înțelegerea cauzelor avorturilor spontane multiple sau eșecurilor recurente ale FIV.

De asemenea, crește rata de succes a fertilizării in vitro, reduce riscul de avort spontan și ajută la evitarea tulburărilor genetice în sarcină.

PGT-A nu poate detecta toate bolile genetice, doar pe cele care implică numărul de cromozomi. Nu poate identifica tulburări cu o singură genă sau modificări structurale mai mici ale cromozomilor.

Activarea artificială a ovocitelor este o opțiune valoroasă în domeniul reproducerii asistate, în special pentru cuplurile care se confruntă cu dificultăți de fertilizare.

Activarea ovocitelor este seria de procese și reacții care au loc într-un ovul feminin, care duc la inițierea dezvoltării embrionare.

Atunci când un spermatozoid pătrunde într-un ovocit, sunt inițiate o serie de evenimente biochimice, ducând la activarea ovocitului. Unul dintre cele mai timpurii răspunsuri este o creștere a concentrației de calciu intracelular, caracterizată printr-o serie de oscilații ale nivelului de calciu. Aceste oscilații sunt semnale care stimulează finalizarea meiozei (procesul de diviziune celulară specific celulelor sexuale) și inițierea ciclului celular embrionar.

În anumite cazuri, activarea ovocitelor poate fi indusă artificial într-un laborator, de obicei ca parte a tehnicilor de fertilizare in vitro (FIV).

Poate fi recomandată:

• Dacă un cuplu a experimentat un eșec al fertilizării într-un ciclu anterior de FIV, în ciclurile ulterioare.
• În cazurile în care partenerul de sex masculin are parametrii spermatozoizilor compromiși semnificativ (cum ar fi numărul foarte scăzut, motilitatea slabă sau procentul mare de forme anormale), pentru a ajuta la creșterea potențialului de fertilizare al spermatozoizilor.
• În cazurile în care procentul de ovule fertilizate este mic după ICSI.

Cheia activării artificiale a ovocitelor este replicarea creșterii fiziologice a nivelului de calciu intracelular, care se întâmplă în mod natural atunci când spermatozoizii fecundează un ovul. Acest semnal de calciu declanșează mai multe procese care permit ovulului să finalizeze meioza, să formeze un pronucleu și, în cele din urmă, să treacă într-un embrion.

Procedura este deosebit de benefică în scenariile în care cuplurile au experimentat încercări nereușite de fertilizare, deoarece poate îmbunătăți considerabil probabilitatea de fertilizare.

De asemenea, activarea ovocitelor poate crește șansele de reușită ale fertilizării, chiar și după un eșec al procedurii ICSI.

Unele studii sugerează că procedura de activare a ovocitelor poate crește rata de fertilizare, în special la pacienții cu cicluri FIV nereușite.

Potențiale riscuri și complicații:

• Deteriorarea ovocitelor
• Risc crescut de poliploidie
• Sarcină gemelară identică

S-a demonstrat în mai multe studii că această procedură îmbunătățește ratele de fertilizare și sarcină, în special la cuplurile cu afecțiuni precum infertilitatea factorului masculin.

Infertilitatea afectează multe cupluri și adesea este privită ca o problemă de sănătate a femeilor, dar, în realitate, infertilitatea masculină contribuie la aproximativ jumătate din toate cazurile de infertilitate. Infertilitatea masculină poate fi cauzată de diverși factori care pot afecta producția de spermatozoizi sau sănătatea spermei.

Zymot este un dispozitiv de separare a spermatozoizilor care folosește o tehnologie microfluidică brevetată pentru a separa și selecta spermatozoizii cei mai sănătoși și de cea mai înaltă calitate pentru utilizarea în tehnologiile de reproducere asistată precum FIV. Izolând acești spermatozoizi, Zymot poate crește șansele de reușită a fertilizării și a sarcinii.

Dispozitivul imită procesul de selecție naturală care are loc în tractul reproducător feminin, permițând doar spermatozoizilor cei mai mobili și mai normali din punct de vedere morfologic să înoate printr-un canal microfluidic, în timp ce spermatozoizii deteriorați sau mai puțin sănătoși sunt lăsați în urmă. Acest lucru poate ajuta la reducerea necesității utilizării unor metode de selecție a spermei mai invazive și mai costisitoare.

Dispozitivele Zymot sunt de obicei recomandate în situațiile în care calitatea spermei poate fi o problemă în obținerea sarcinii.

• Atunci când infertilitatea se datorează problemelor cu spermatozoizii masculini, cum ar fi numărul scăzut de spermatozoizi, motilitatea slabă sau morfologia anormală, Zymot poate ajuta la selectarea celor mai viabili spermatozoizi pentru tehnicile de reproducere asistată.
• Zymot poate fi utilizat în proceduri precum fertilizarea in vitro (FIV), inseminarea intrauterină și injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI), pentru a îmbunătăți șansele de a selecta spermatozoizi sănătoși, mobili.
• Dacă un cuplu a experimentat cicluri de FIV sau inseminare intrauterină eșuate, utilizarea Zymot ar putea crește șansele de succes în încercările ulterioare, asigurându-se că numai cei mai viabili spermatozoizi sunt utilizați.
• Nivelurile ridicate de fragmentare a ADN-ului în spermatozoizi pot afecta fertilitatea. Zymot poate ajuta la selectarea spermatozoizilor cu mai puțină fragmentare a ADN-ului.
• Atunci când cauza infertilității este neclară, Zymot poate fi recomandat ca parte a procesului de reproducere asistată pentru a maximiza șansele de succes.

Utilizarea Zymot începe prin colectarea unei probe de spermă de la partner.

Ulterior, proba este pregătită conform procedurilor de laborator și plasată în dispozitivul Zymot. Dispozitivul folosește canale microfluidice pentru a sorta spermatozoizii și doar cei mai mobili sunt capabili să înoate prin aceste canale. Procesul durează aproximativ 30 de minute, deși timpul poate varia în funcție de dispozitivul specific și de eșantion.

În final, spermatozoizii sănătoși și mobili care au înotat prin canalele microfluidice sunt colectați din dispozitiv și sunt apoi utilizați într-o procedură de tehnologie de reproducere asistată, cum ar fi FIV sau inseminarea intrauterină.

Avantajul Zymot și al dispozitivelor microfluidice similare este că pot reduce nevoia unor metode de selecție a spermatozoizilor mai invazive și mai costisitoare, făcând tehnologiile de reproducere asistată mai accesibile și mai eficiente.

Zymot este, în general, considerată o procedură cu risc scăzut, deoarece nu este invazivă.

Cu toate acestea, ca și în cazul oricărei proceduri medicale sau de laborator, pot exista câteva riscuri:

• Deși dispozitivul este proiectat pentru a selecta spermatozoizi de cea mai bună calitate, acesta depinde în continuare de calitatea inițială a probei de spermă. Dacă proba are un număr extrem de scăzut de spermatozoizi sau o motilitate slabă, selecția spermatozoizilor de înaltă calitate poate fi limitată.
• Ca și în cazul oricărei metode de fertilizare asistată, utilizarea Zymot nu garantează o fertilizare sau o sarcină reușită.

Succesul unor astfel de proceduri poate depinde de numeroși factori, inclusiv vârsta și starea de sănătate a ambilor parteneri, cauza de bază a infertilității, calitatea ovulelor și a spermei.

În urma unui studiu, Centrul de Fertilitate & FIV din Miami a observat o creștere semnificativă a ratelor de fertilizare, de la 75% folosind metodele tradiționale de preparare a spermei la 83% când folosesc dispozitive ZyMot, o creștere de 11%.

Infertilitatea masculină, care este cauză de infertilitate în aproximativ 50% din cazuri, este adesea legată de calitatea slabă a spermei. Include aspecte legate de numărul spermatozoizilor, motilitatea, morfologia și integritatea ADN-ului. Injecția fiziologică intracitoplasmatică de spermă (PICSI) este o tehnică care poate oferi o potențială soluție la această problemă.

PICSI este o metodă avansată de selecție a spermatozoizilor utilizată în reproducerea asistată.

Injecția fiziologică de spermă intracitoplasmatică (PICSI) este o variantă a procedurii tradiționale de fertilizare cu injecție intracitoplasmatică de spermă (ICSI). Această procedură este utilizată în fertilizarea in vitro (FIV) pentru a crește probabilitatea unei sarcini de succes.

Dispozitivele Zymot sunt de obicei recomandate în situațiile în care calitatea spermei poate fi o problemă în obținerea sarcinii.

• Atunci când infertilitatea se datorează problemelor cu spermatozoizii masculini, cum ar fi numărul scăzut de spermatozoizi, motilitatea slabă sau morfologia anormală, Zymot poate ajuta la selectarea celor mai viabili spermatozoizi pentru tehnicile de reproducere asistată.
• Zymot poate fi utilizat în proceduri precum fertilizarea in vitro (FIV), inseminarea intrauterină și injectarea intracitoplasmatică a spermei (ICSI), pentru a îmbunătăți șansele de a selecta spermatozoizi sănătoși, mobili.
• Dacă un cuplu a experimentat cicluri de FIV sau inseminare intrauterină eșuate, utilizarea Zymot ar putea crește șansele de succes în încercările ulterioare, asigurându-se că numai cei mai viabili spermatozoizi sunt utilizați.
• Nivelurile ridicate de fragmentare a ADN-ului în spermatozoizi pot afecta fertilitatea. Zymot poate ajuta la selectarea spermatozoizilor cu mai puțină fragmentare a ADN-ului.
• Atunci când cauza infertilității este neclară, Zymot poate fi recomandat ca parte a procesului de reproducere asistată pentru a maximiza șansele de succes.

Comparativ cu procedura ICSI, PICSI imită procesul de selecție naturală care are loc în organism în timpul fertilizării. Selecția spermatozoizilor în PICSI nu se bazează doar pe morfologie și motilitate, ci și pe capacitatea spermatozoizilor de a se contopi cu acidul hialuronic. În organism, învelișul exterior al ovulului este bogat în acid hialuronic și numai spermatozoizii maturi și sănătoși se pot contopi cu acesta. Astfel, utilizarea acestui proces poate selecta spermatozoizi de o calitate mai bună.

Injecția fiziologică de spermă intracitoplasmatică este recomandată în principal pentru a îmbunătăți selecția spermatozoizilor în timpul fertilizării in vitro (FIV):

• Eșec anterior de FIV sau ICSI
• Infertilitate masculină
• Avorturi spontane recurente
• Vârstă maternă avansată
• Infertilitate inexplicabilă

Procedura decurge ca și în cazul procedurii ICSI.

Scopul PICSI este de a imita procesul de selecție naturală care are loc în organism în timpul fertilizării.

Odată selectați spermatozoizii, aceștia sunt apoi injectați direct în ovul, în mod similar cu procedura ICSI. Ovulul este apoi monitorizat pentru semne de fertilizare și, dacă are succes, ovulul fertilizat (embrionul) este transferat în uterul femeii în speranța că se va implanta și se va dezvolta într-o sarcină.

Utilizarea PICSI poate crește șansele de fertilizare de succes, poate reduce riscul de avort spontan și poate îmbunătăți ratele generale de succes ale tratamentelor FIV.

PICSI include riscurile obișnuite asociate procedurii de FIV.

Utilizarea PICSI poate crește șansele de succes în ceea ce privește fertilizarea, poate reduce riscul de avort spontan și poate îmbunătăți ratele generale de succes ale tratamentelor FIV.

Aproximativ o treime dintre cuplurile care întâmpină probleme în conceperea unui copil constată că problema o reprezintă o patologie masculină. Injecția intracitoplasmatică de spermă (ICSI) este cea mai răspândită și eficientă soluție pentru abordarea infertilității masculine.

Fertilizarea este un proces prin care un spermatozoid se îmbină cu un ovul pentru a crea viitorul copil. Începe atunci când spermatozoizii pătrund prin trompă, unde se află ovulul, pentru a-l fecunda, moment în care materialul genetic al spermatozoizilor se combină cu cel al ovulului.

Cu toate acestea, uneori, spermatozoidul nu poate trece prin stratul exterior al ovulului. Acest lucru se poate datora faptului că stratul ovulului este prea gros (sau dur) sau pentru că sperma nu ajunge în uter. Când se întâmplă acest lucru, procedura ICSI (injecție intracitoplasmatică a spermatozoizilor) poate fi utilizată împreună cu fertilizarea in vitro (FIV). În ICSI, un singur spermatozoid este injectat direct în interiorul ovulului pentru a ajuta la producerea fertilizării.

ICSI este de obicei recomandată în următoarele situații:

• Infertilitate masculină: acesta este cel mai frecvent motiv pentru utilizarea ICSI.
• Încercări anterioare de FIV eșuate: dacă tratamentele standard de FIV nu au dus la fertilizare, medicul poate sugera ICSI.
• Spermatozoizi înghețați: dacă spermatozoizii au fost înghețați, este posibil să nu fie la fel de buni calitativi sau activi ca sperma proaspătă.
• Testare genetică preimplantare: dacă un cuplu optează pentru a-și testa embrionii pentru afecțiuni genetice, iar spermatozoizii lipiți de exteriorul ovulelor ar interfera cu rezultatele.
• Infertilitate inexplicabilă: în unele cazuri, când cauza infertilității este necunoscută și alte tratamente de fertilitate nu au avut succes, ICSI poate fi recomandat.

Tratamentul decurge ca și în cazul FIV. Singura diferență este că, în cazul FIV, mai mulți spermatozoizi sunt plasați împreună cu un ovul pentru a facilita fertilizarea naturală, pe când în cazul ICSI se va injecta un singur spermatozoid în ovul.

Procedura ICSI este deosebit de utilă atunci când există probleme de infertilitate masculină (cum ar fi un număr scăzut de spermatozoizi sau o mobilitate slabă a acestora), unde spermatozoizii ar putea să nu fie capabili să fertilizeze ovulul în mod natural.

ICSI este o procedură cu numeroase avantaje.

Unul dintre beneficiile semnificative este capacitatea de a aborda problemele de fertilitate masculină. Mai mult, această procedură este valoroasă în cazurile mai complexe în care FIV nu a adus rezultatele dorite.

Printre posibilele riscuri ale ICSI, sarcinile multiple sunt un factor de luat în considerare. Această procedură, ca și alte tratamente de fertilitate, poate duce la sarcină cu mai mult de un făt.

De asemenea, ICSI include riscurile obișnuite asociate cu tratamentul standard de FIV.

Aproximativ 50-80% dintre ouă devin fertilizate după ICSI. Rata de succes este aceeași precum în cazul FIV.

Infertilitatea afectează în medie 4 din 10 cupluri, iar numărul celor care se confruntă cu această problemă crește de la an la an. Aceasta se definește drept imposibilitatea de a obține o sarcină, timp de 12 luni, atunci când există contact sexual, regulat, neprotejat, la vârsta de sub 35 ani, sau 6 luni la vârsta de peste 35 ani.

Fertilizarea in vitro este o procedură de reproducere asistată medicală care constă în fecundarea ovulului femeii cu spermatozoidul bărbatului în afara corpului, într-un laborator specializat. Scopul acestei proceduri este de a ajuta cuplurile care nu pot concepe pe cale naturală din cauza unor probleme de fertilitate.

Procedurile de reproducere umană asistată de care pacienții pot beneficia în cadrul clinicii noastre sunt fertilizare in vitro sau inseminare intrauterină.

Inseminarea intrauterină și fertilizarea in vitro sunt două proceduri de reproducere umană asistată medicală care pot ajuta cuplurile care nu pot concepe pe cale natural. Ambele proceduri presupun introducerea spermatozoizilor, sau respectiv a embrionilor deja formați în uter dar se deosebesc prin modul și locul în care are loc fecundarea.

Inseminarea intrauterină (IUI) este o procedură mai simplă și mai puțin costisitoare, care constă în injectarea unui concentrat de spermatozoizi direct în uterul femeii, în jurul perioadei ovulatorii. Spermatozoizii trebuie să înnoate până la trompele uterine, unde pot întâlni și fecunda un ovul eliberat de ovar. Fecundarea are loc pe cale naturală. La nivelul trompei și ulterior zigotul format migrează pentru implantare în uter.

Fertilizarea in vitro (FIV) este o procedură mai complexă, care constă în recoltarea ovocitelor mature din ovarele femeii și combinarea lor cu spermatozoizii într-un mediu de cultură, în afara corpului, într-un laborator specializat. Fecundarea are loc pe cale artificială, în afara corpului femeii. Ovulele fecundate devin embrioni și sunt transferați în uterul femeii după câteva zile de dezvoltare. Fertilizarea in vitro se recomandă în cazurile de infertilitate severă sau când inseminarea intrauterină nu a dat rezultate.

Fertilizarea in vitro se recomandă atunci când alte metode de tratament al infertilității nu au dat rezultate sau când există o cauză severă sau ireversibilă de infertilitate precum:

• Trompe uterine blocate sau absente;
• Infertilitatea masculină;
• Vârsta înaintată a pacientei;
• Infertilitatea cauzată de endometrioză, tulburări de ovulație, fibrom uterin sau alte afecțiuni ginecologice;
• Bolile genetice moștenite;
• Insuficiența ovariană prematură;
• Infertilitatea inexplicabilă.

Procesul FIV presupune mai mulți pași de evaluare și de tratament, care se pot întinde pe o perioadă mai lungă de timp. Ambii parteneri ai cuplului vor efectua o serie de analize pentru a determina natura infertilității. În funcție de caz se vor prescrie diverse tratamente anterior începerii procesului de FIV pentru anumite afecțiuni ce pot contribui la insuccesul procedurilor.

Cu ajutorul tratamentelor hormonale, ovarele sunt stimulate să producă ovocite, care sunt apoi recoltate prin procedura denumită puncție și fertilizate în laborator, prin diverse proceduri. Atunci când se obține blastocist de ziua a 5-a, se efectuează embriotransferul. Procedurile sunt minim-invazive și nedureroase pentru paciente. Puncția se efectuează sub sedare, iar embriotransferul nu necesită sedare.

Etapa de pregătire pentru FIV presupune mai mulți pași. Cuplul va efectua o consultatie inițială cu specialistul în reproducere umană asistată. Se va efectua o anamneză detaliată, apoi pacienta va fi evaluată din punct de vedere ecografic. Ulterior, ambii parteneri ai cuplului vor efectua o serie de analize, în funcție de contextul lor medical și de istoricul medical. Cuplul trebuie să adopte un stil de viață sănătos înainte de FIV, care să includă o alimentație echilibrată, o hidratare adecvată, evitarea fumatului, alcoolului și drogurilor, reducerea stresului și practicarea unei activități fizice moderate.

Stimularea ovariană este o etapă esențială în cadrul procesului FIV, deoarece are ca scop obținerea unui număr cât mai mare de ovocite mature și de calitate, care să poată fi fertilizate în laborator cu spermatozoizi. Procedura se realizează prin administrarea de medicamente hormonale, sub supravegherea medicului specialist în reproducere umană asistată medicală.

Stimularea ovariană începe de obicei în primele zile ale ciclului menstrual al femeii și durează aproximativ 10-14 zile. În funcție de tipul de protocol ales, procesul poate implica următorii pași:

• administrarea unor medicamente care blochează secreția naturală de hormoni hipofizari (FSH și LH), care controlează ovulația. Medicamentele folosite sunt gonadotofine exogene (FSH, LH) și antagoniști ai GnRH (hormon eliberator de gonadotrofine) și se administrează sub formă de injecții subcutanate sau intramusculare.
• administrarea unor medicamente care stimulează creșterea și maturizarea mai multor foliculi ovarieni, care conțin ovocite. Medicamentele folosite pentru stimularea foliculară sunt gonadotrofine (FSH și LH) și se administrează sub formă de injecții subcutanate. Doza și durata stimulării foliculare se stabilesc individual, în funcție de răspunsul ovarian al fiecărei paciente.
• administrarea unei injecții cu hCG (gonadotropină corionică umană), care imită acțiunea LH natural și declanșează ovulația. Scopul acestui pas este de a induce maturizarea finală a ovocitelor și eliberarea lor din foliculi. Injecția cu hCG se administrează la un moment precis, stabilit de medic, de obicei cu 35 de ore înainte de recoltarea ovocitelor.

Pe parcursul stimulării se vor efectua controale ecografice periodice pentru a monitoriza evoluția.

La aproximativ 35 de ore de la administrarea medicației pentru declanșarea ovulației se recolteaza ovocitele prin puncție ovariană sub ghidaj ecografic. Procedura se efectuează sub analgosedare și este nedureroasă pentru pacientă.

Sub ghidaj ecografic medicul specialist puncționează ovarele și aspiră lichidul folicular ce conține ovocitele. Acesta este imediat depozitat în eprubete sterile, la temperatura corpului uman și predate medicului embriolog.

Materialul genetic masculin se recoltează la același interval de timp și se transferă imediat în laborator pentru a începe procesul de fertilizare.

Procesul de fertilizare în laborator este etapa în care ovocitele recoltate sunt combinate cu spermatozoizii partenerului sau ai unui donator, în condiții controlate, pentru a obține embrioni. Procesul de fertilizare în laborator poate implica două tehnici principale: FIV standard sau ICSI.

După recoltare, ovocitele sunt examinate la microscop pentru a verifica stadiul de maturitate și integritatea lor. Numai ovocitele mature (cu doi pronuclei) pot fi fertilizate. Ovocitele imature (cu un singur pronucleu) pot fi puse în cultură pentru a vedea dacă ajung la maturitate sau pot fi eliminate. Sperma recoltată este procesată prin diferite metode pentru a separa spermatozoizii viabili de cei morți sau imobili și de alte celule sau substanțe. Spermatozoizii sunt selectați în funcție de motilitate și morfologie și sunt păstrați în mediu de cultură până la momentul fertilizării.

În cazul utilizării FIV, fiecare ovocit matur este plasat într-o picătură de mediu de cultură împreună cu un număr suficient de spermatozoizi (aproximativ 50.000-100.000). Picăturile sunt acoperite cu ulei mineral pentru a preveni evaporarea și contaminarea și sunt incubate la 37°C timp de 16-18 ore. În cazul ICSI, fiecare ovocit matur este imobilizat cu ajutorul unei pipete speciale și este injectat cu un singur spermatozoid cu ajutorul unui ac subțire. Ovocitele injectate sunt apoi plasate în mediu de cultură și incubate la 37°C timp de 16-18 ore.

Procedura de embriotransfer este ultima etapă a procesului de fertilizare in vitro, care presupune transferarea embrionului (embrionilor) în cavitatea uterină. Este o procedură simplă și nedureroasă, care nu necesită anestezie și care se aseamănă cu un examen ginecologic obișnuit. Se recomandă transferal unui singur embrion, și în cazuri selectate a maxim 2 embrioni.

În perioada anterioară procedurii, se va efectua pregătirea uterului, prin intermediul tratamentului hormonal care va stimula îngroșarea endometrului sau se va merge pe îngroșarea uterului pe cale naturală, fără tratament medicamentos. Se aleg cei mai buni embrioni pentru transfer, în funcție de calitatea și viabilitatea lor. Transferul în uter se realizează prin intermediul unui cateter subțire și flexibil, ce se introduce prin colul uterin până la nivelul cavității uterine, unde medicul eliberează continutul.

Fertilizarea in vitro este un proces care poate fi solicitant, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional. Pregătirea pentru FIV începe de la momentului consultului initial și se termină odată cu embriotransferul. Partenerii cuplului trebuie să adopte un stil de viață sănătos și să treacă printr-o serie de teste necesare pentru evaluarea stării de sănătate.

Rata de succes a procedurilor FIV depinde de mai mulți factori. Cei mai relevanți sunt vârsta femeii și numărul de ovocite recoltate. Dar și alți factori pot influența șansele de reușită, precum calitatea spermei, stilul de viață al cuplului, anumite afecțiuni medicale asociate și condițiile din laboratorul FIV unde se face procedura.

Rata de succes a tratamentului FIV este influențată și de numărul de ovocite recoltate de la o femeie într-un ciclu. Șansele de a obține embrioni de calitate pentru transferul în uter cresc odată cu numărul de ovocite colectate.

Procedurile de FIV au șanse mai mari de reușită dacă nu există patologii asociate și dacă femeia are o rezervă ovariană bună, dacă se recoltează multe ovocite și dacă endometrul este de calitate. De asemenea, contează și calitatea spermatozoizilor.

Rata de succes este cu atât mai mare cu cât varsta femeii este mai mica, cu cât nu există există alte patologii care pot împiedica sau îngreuna procesul. Foarte importante sunt deciziile medicului specialist referitoare la protocoalele de stimulare, dar și laboratorul unde are loc procedura de fertilizare.

Este important de retinut faptul că, de multe ori, sunt necesare mai multe cicluri de tratament pentru a reuși.

Ulterior procedurii FIV, după embriotransfer, pacientele își pot relua activitatea normal, cu anumite restricții de efort excesiv, condiții de mediu excesive și expunerea la situații stresante. Există o serie de simptome tipice după procedura FIV, precum balonare, crampe, constipație, sensibilitate la nivelul sânilor, etc.

Există și situații care pot impune un consult de specialitate, pentru a exclude o posibilă infecție, torsiune ovariană, sau hiperstimulare ovariană.

Procesul de fertilizare in vitro nu este unul lipsit de riscuri. Este important ca pacientele să fie informate cu privire la toate implicațiile procesului. Dintre cele mai importante riscuri ale procesului FIV enumăram:

• sindromul de hiperstimulare ovariană;
• sarcină multiplă;
• sarcină ectopică;
• infecții;
• avort spontan.

În plus, implicațiile emoționale reprezintă o parte a procesului care nu trebuie neglijată.

Medicina oferă soluții pe care le punem la dispoziția pacienților sub forma celor mai noi tehnici de reproducere umană asistată. Fiecare caz este supus unei anamneze minuțioase. Acordăm o importanță deosebită particularităților fiecărei persoane și avem o abordare holistică a fiecărui caz. Dispunem de cele mai noi echipamente. Laboratoarele noastre de embriologie și andrologie sunt printre cele mai performante din țară.

Echipamentele performante ne ajută să identificăm rapid și corect cauzele infertilității, iar tehnicile de fertilizare de ultimă generație contribuie semnificativ la sporirea șanselor de obținere a sarcinii.