Femeile care nu pot concepe o sarcină pe cale naturală și aleg să facă FIV sunt sfătuite de medici să slăbească, mai ales dacă suferă de obezitate, pentru a-și îmbunătăți fertilitatea și a crește șansele de succes a procedurii de fertilizare in vitro.

Mai multe studii arată că țesutul adipos este compus în principal din adipocite și are un rol important în reglarea unor mecanisme fiziologice, cum ar fi:

  • În controlul lipidelor și al metabolismului
  • În schimbul de glucoză și lipide
  • În reglarea hormonală a reacțiilor imune și a procesului inflamator
  • În adaptarea la stres, stocarea energiei și altele.

De asemenea, țesutul adipos este perceput ca „un organ endocrin dinamic care reglează aportul alimentar, sensibilitatea la insulină, homeostazia energetică, termoreglarea și răspunsurile imune”.   

Cercetătorii spun că disfuncția țesutului adipos are o influență asupra dezvoltării infertilității datorate adipokinelor. Acestea sunt citokine specifice grăsimilor secretate de adipocite și citokine nespecifice adipoase. Nivelul normal de adipokine este important în reglarea ovulației, realizării cu succes a implantării embrionului și cursul normal al sarcinii.

În studiile lor, experții au precizat rolul adipokinelor și al receptorilor acestora în tractul reproducător feminin și anume:

  • Adipokinele reglează steroidogeneza ovariană, maturarea ovocitelor și dezvoltarea embrionului
  • Adipokinele apar în uter și placentă, unde creează un mediu favorabil pentru implantarea embrionară
  • Adipokinele au rol în metabolismul materno-fetal și în gestație.

Funcțiile de reproducere sunt dependente de echilibrul energetic. Dacă apar anomalii metabolice, acestea pot duce la diferite probleme, ce includ și dezvoltarea sindromului ovarului polichistic (PCOS). În opinia cercetătorilor, adipokinele ar putea fi o legătură între reproducere și metabolismul energetic, ar putea explica într-o oarecare măsură o infertilitate legată de obezitate sau sindromul ovarului polichistic.

Obezitatea și fertilitatea

Femeile cu obezitate nu pot avea ușor o sarcină. Ele au nevoie de mai mult timp pentru a concepe și a da naștere unui copil. Creșterea indicelui de masă corporală (IMC) este un factor de risc care duce la dezvoltarea diabetului gestațional și a hipertensiunii arteriale.

Alte probleme la femeile cu obezitate:

  • Pot exista dezechilibre hormonale care duc la tulburări foliculare și în procesul de ovogeneză (al maturizării celulei ovariene)
  • Pot fi și alte dezechilibre, precum o modificare a mecanismelor neuroendocrine ale funcționării ovarelor, care afectează ovulația și receptivitatea endometrului
  • Pot avea un nivel mai scăzut de gonadotropine circulante, estradiol (un estrogen) și inhibină B în faza foliculară, chiar dacă au ciclul menstrual adecvat și fertilitate normală.

În concluzie, efectul obezității asupra sintezei hormonilor este mare.

Obezitatea și tratamentele pentru infertilitate

Femeile obeze reușesc mai greu să obțină o sarcină, comparativ cu femeile cu o greutate normală. Dacă ele decid să urmeze un tratament pentru infertilitate cu tehnologie de reproducere asistată, atunci excesul de greutate poate fi considerat de către medici o cauză a eșecului sarcinii, în anumite cazuri.

Medicii recomandă femeilor obeze să piardă din kilogramele în plus înainte de a face fertilizarea in vitro, pentru a-și îmbunătăți fertilitatea și șansele de succes FIV.

Obezitatea se corelează cu o calitate scăzută a ovocitelor, cu o receptivitate uterină slabă, iar asta poate afecta procesul de implantare. Tratarea obezității devine astfel o necesitate pentru femeile care aleg procedura FIV.

Există studii care arată că:

  • Normalizarea greutății la femeile cu anovulație poate crește fertilitatea pentru că se echilibrează ciclul menstrual, cresc șansele de ovulație și de concepție spontană
  • Dacă se reduce obezitatea cu 10% (prin dietă echilibrată și exerciții fizice) se poate îmbunătăți semnificativ fertilitatea
  • O reducere cu 5% a greutății corporale poate reduce nivelul de testosteron, insulină, hormon luteinizant și în plus, poate crește frecvența ovulației.

Reducerea obezității prin exerciții fizice

Dieta și exercițiile fizice pot ajuta în combaterea obezității (care afectează fertilitatea).

Efectul exercițiilor fizice este mare chiar și asupra nivelului de fertilitate la femeile diagnosticate cu sindromul ovarului polichistic. Acest lucru este precizat de cercetători într-un studiu recent, care au descoperit o legătură între indicele de masă corporală (IMC) și nivelul hormonului Anti-Müllerian (AMH). În studiu, femeile au făcut exerciții aerobice pe parcursul a 3 luni. Acești indici IMC și AMH au fost măsurați înainte și după acest program aerobic. Rezultatele au arătat:

  • Creșterea nivelului de hormon Anti-Müllerian (AMH) la femeile cu sindromul ovarului polichistic care au slabit prin exerciții fizice
  • Un efect pozitiv asupra funcției lor reproductive, prin modificările markerilor de fertilitate.

Un nivel mai mare al hormonului AMH a fost asociat la femei cu un număr mai mare de ovocite și cu o rezervă ovariană mai mare.

Cercetătorii spun că din cauza obezității au loc modificări ale fertilității la nivel celular și subcelular. În opinia lor, excesul de kilograme poate afecta fertilitatea, astfel:

  • Sunt perturbate procesele proliferative ale foliculului în creștere, defectele cromozomiale cantitative în ovocite
  • Este afectat negativ procesul de fertilizare în sine.

Acestea pot duce la o embriogeneză anormală.

La femeile supraponderale, acizii grași liberi din sânge au un efect toxic asupra endometrului și celulelor ovariene, pot cauza leziuni tisulare și inflamație cronică.

Un nivel ridicat de acizi grași liberi circulanți dăunează celulelor adipoase, pentru că duc la creșterea speciilor reactive de oxigen, care provoacă un stres mitocondrial, apoptoză celulară și chiar la ovocite. Asta produce o inflamație cronică a ovarelor și o creștere a nivelului de proteină C reactivă circulantă și de citokine proinflamatorii.

Între indicatorii excesului de greutate și fertilitate se formează o legătură la nivelul mecanismelor biochimice ale metabolismului hormonilor sexuali. Leptina este secretată în principal de țesutul adipos, dar este și un produs al secreției de celule din alte glande și organe. Un nivel ridicat de leptină circulantă poate duce la exacerbarea problemei excesului de greutate, care produce o schimbare mai mare a indicelui leptinei la IMC, scăderea fertilității și reducerea eficacității programului de FIV.

Un nivel ridicat al leptinei serice la femeile cu obezitate are legătură cu un nivel mai ridicat al leptinei în lichidul folicular. Studiile in vitro au arătat că leptina reduce și producția de estrogen și progesteron.