Infertilitatea este o cauză principală a scăderii natalității. Stilul de viață, factorii de mediu, dar și vârsta înaintată la care cuplurile decid să devină părinți reprezintă o parte dintre motivele infertilității. Contextul fiecărui cuplu și fiecărui partener al cuplului este complex și nu se poate reduce la o singură cauză. Infertilitatea este complexă, multifactorială și necesită ajutor specializat.
Acest ajutor vine din partea specialiștilor în tehnici de reproducere umană asistată. Doamna doctor Andreea Velișcu este unul dintre specialiștii de top ai României, care de-a lungul celor 17 ani de activitate a ajutat mii de cupluri să depășească obstacolul infertilității.
De ce timpul nu este de partea noastră?
Doamna doctor Velișcu ”luptă” cu infertilitatea cot la cot cu pacienții săi. Succesele lor sunt și ale ei, dar împart în egală măsură și dezamăgirile eșecurilor. Dr. Velișcu mărturisește că ”lupta” devine mai aprigă și mai lipsită de speranțe pe măsură ce cuplurile decid tot mai târziu în viață să devină părinți. Acest lucru se întâmplă deoarece fertilitatea scade semnificativ dupa vârsta de 37 de ani. În cazul femeilor, acestea au un număr finit de ovocite care se împuținează cu fiecare ciclu menstrual. În plus, calitatea acestora se deteriorează pe măsură ce femeia avansează în vârstă, iar acest lucru scade și mai mult șansele unei sarcini (viabile). În cazul bărbaților, scăderea fertilității este mult mai ușor de cuantificat, prin intermediul spermogramei.
Însă problema întemeierii unei familii la vârste avansate este mai mult decât atât. Se pune problema unei reticențe pe care cuplurile trecute de 40 de ani le au față de utilizarea materialului genetic donat. Conform dnei dr., ”cuplurile acceptă mai greu faptul că nu își mai pot folosi propriul material genetic, propriile ovocite. Însă un cuplu tânăr va accepta mai ușor tot ce implică procesul. Generația tânără este informată, discută deschis cu prietenii, cu familia. Ei își împărtășesc experiențele și astfel vin cu multe informații și pun întrebări țintite, pentru a eficientiza procesul”.
Infertilitatea are gen?
Doamna doctor Velișcu a observat de-a lungul activității sale evoluția infertilității la femei și bărbați. Conform acesteia, dacă înainte fertilitatea era considerată mai mult o problemă feminină, în prezent ”în foarte puține cazuri mai găsim un cuplu în care bărbatul să fie perfect și doar femeia să aibă probleme de infertilitate. Odată la 10-15 ani limitele normale ale spermogramei sunt modificate, pentru a se putea adapta la realitate.” Cauzele infertilității sunt legate de stilul de viață, de factorii de mediu, poluare, substanțe toxice, disruptori hormonali. Acești factori afectează atât femeile cât și bărbații, cu diferența că, în cazul bărbaților efectele sunt ușor de cuantificat prin spermogramă. În ultimii ani s-a înregistrat un declin constant în spermogramele efectuate.
În ceea ce privește infertilitatea feminină, cea mai frecventă metodă de evaluare a acesteia este prin efectuarea analizei AMH, care reprezintă homornul Anti-Mullerian. Această analiză poate spune dacă rezerva ovariană este în parametrii normali, sau este scăzută. O rezervă ovariană scăzută poate însemna un impediment în obținerea unei sarcini și poate da indicația de FIV.
Din experiența sa, doamna doctor Andreea Velișcu subliniază faptul că recomandarea analizei AMH ca protocol standard, nu este în mod obligatoriu necesară. Conform doamnei doctor, rezerva ovariană se evaluează cu acuratețe în cadrul consultului de specialitate, prin intermediul ecografiei. ”Numărăm foliculii antrali și durează câteva secunde pentru a ne da seama dacă avem de-a face cu o rezervă ovariană scăzută. Desigur, daca ești o femeie tânără cu o rezervă ovariană scăzută, se justifică efectuarea analizei”. Specialistul în infertilitate este de părere că investigația se recomandă mai mult pentru pacientă, ca să poată înțelege mai bine situația, odată cu vizualizarea parametrilor și a nivelului la care se află. În realitate, AMH-ul se recomandă cazurilor selecționate, atunci când vârsta nu se corelează cu o valoare modificată, observabilă ecografic.
Doamna doctor atrage însă atenția asupra faptului că infertilitatea este mult mai complexă, iar un AMH scăzut nu înseamnă mare lucru. ”Rezerva ovariană nu este totul. AMH-ul nu îți spune când intri la menopauză, nu-ți spune despre starea ta de fertilitate”.
Posibile cauze ale infertilității.
Odată cu înaintarea în vârstă crește rezistența la insulină. Această dereglare nu se asociază exclusiv cu obezitatea, însă pacientele obeze sunt predispuse la afecțiuni precum sindromul ovarelor polichistice, hiperandrogenism. Doamna doctor Velișcu afirmă: ”Dacă corelăm afecțiunile pacientei cu un istoric familial de cancer de endometru, sau alt cancer al sferei ginecologice, sau diabet, ori hipertensiune, înțelegem că problema infertilității este mult mai complexă și nu poate fi redusă la o anumită afecțiune. Trebuie să cunoaștem și să înțelegem foarte bine moștenirea genetică pentru a o corecta. Fizicul, psihicul și grăsimea viscerală, acestea sunt aspectele la care putem lucra, care se pot schimba și îmbunătăți. O bună calitate a vieții crește șansele obținerii unei sarcini. Organismul ajunge la un echilibru atunci când adoptăm un stil de viață sănătos pe termen lung”.
Ce facem atunci când procedura de fertilizare in vitro nu reușește?
”Pacientele trebuie să aibă încredere în proces”, spune doamna doctor Velișcu. ”Procedurile nu au rată de success 100%, pentru că, din păcate, nu totul depinde de noi. Sunt multe lucruri pe care nu le putem controla. De multe ori pacientele se demoralizează după primul eșec și nu mai pot merge mai departe”. Conform dr. Veliscu, pacientele au tendința de a căuta tot timpul alt medic după fiecare eșec. Cu multă seninătate și cu o înțelegere aprofundată a psihologiei pacientei afectată de infertilitate, doamna doctor afirmă: ”Este absolut normal. Și eu aș face la fel dacă n-aș reuși într-un loc. Aș căuta să merg în altă parte. Însă trebuie să înțelegem că lucrurile nu depind 100% de noi. Sunt convinsă că peste 95% din paciente, daca nu renunță la drumul acesta, care poate fi mai lung sau mai scurt, vor ajunge acolo unde își doresc. ”
Suplimentele pentru fertilitate – ne fac mai mult rău decât bine?
Conform specialistului în infertilitate, suplimentele sunt folosite, uneori în exces și fără o logică anume. Ele trebuie folosite cu precauție și la îndrumarea medicului. Suplimentele nu trec prin aceleași procese ca medicamentele, nu sunt standardizate. Astfel, ele pot diferi din punct de vedere al concentrației, de la producător la producător. Pacientele trebuie să aibă informații corecte despre suplimente. ”Ele conțin substanțe potente care combinate gresit, pe termen lung, pot dăuna. Există studii care arată legătura între un exces de suplimente cu vitamine și sporirea capacității de evoluare a unui cancer deja existent.”
Putem reduce problema fertilității la un embrion corect din punct de vedere genetic și un endometru receptiv?
Răspunsul doamnei doctor este în același timp simplu și complex: ”Nu! Nu este suficient ca embrionul să fie corect din punct de vedere genetic. Atât ovocitul cât și spermatozoidul aduc lucruri diferite în ecuație. Spermatozoidul își aduce cei 23 de cromozomi. Iar în ceea ce privește ovocitul, toate structurile despre care am învățat la biologie (mitocondrie, reticul endoplasmatic) sunt doar ale celulei feminine. Noi toți moștenim ADN-ul mitochondrial al mamei. Nu există ADN mitochondrial al tatălui. Embrionul poate să fie corect din punct de vedere genetic, dar metabolic poate avea probleme, să nu poată să evolueze.”
Deși există tehnologii care pot testa viabilitatea embrionului din punct de vedere genetic, limitările acestei testări sunt evidente. Dr. Velișcu ne explică care sunt aceste limite:
”Embrionii evoluează constant. Faptul de a fi euploid sau aneuploid diferă de momentul în care este evaluat. El poate fi euploid în ziua a 5-a și aneuploid în ziua a 6-a. Embrionul este o entitate în continuă mișcare, de aceea, este foarte greu de spus care este bun și care este prost.”
Imunologia este extrem de importantă în fertilitate. ”Vorbim de uter care are propriile celule și de embrion care are propriile celule. Orice este venit din afară generează un raspuns imun al organismului. Embrionul are jumătate din celulele mamei și jumătate din celulele tatălui. Dacă este fertilizat cu ovocite donate va avea mai multe celule necunoscute. Este vorba despre capacitatea uterului de a lăsa embrionul să se implanteze. Implantarea presupune o ”invadare”. Embrionul ”invadează” arterele și vasele mamei, distrugând musculara proprie cu scopul de a se hrăni cu vascularizația mamei, pentru a se dezvolta. Nu mai există variație de vasoconstricție-vasodilatație”.
O problemă de implantare, de vascularizație, frecventă este preeclampsia. ”În trimestrul 2-3 nevoile copilului cresc și abia atunci ne dăm seama de deficiența de implantare de la început. Aceste modificări imune de la început pot determina o evoluție bună sau negativă. Complicațiile pot surveni la început, sau mai târziu în sarcină. Din acest motiv se intervine cu imunosupresoare.”
Atunci când comunitatea ne este sprijin, iar știința aliat
Într-o societate în care refugiul în credință și în metode alternative aduce alinare, într-o continuă căutare de sens, sprijinul celor apropiați și al liderilor spirituali poate face diferența între o experiență pozitivă și o raportare negativă la situația personală. Diagnosticul infertilității nu este ușor de suportat. El poate stigmatiza, poate izola și poate crea frustrări. Procedurile de fertilizari in vitro pot fi dificile, în special atunci când vorbim de mai multe. De aceea, sprijinul comunității poate ajuta foarte mult și poate ghida cuplul pentru a face alegerea corectă.
Infertilitatea poate fi considerată o afecțiune, la fel ca toate celelalte probleme de sănătate, pentru care există soluții și tratament. Cu ajutorul tehnologiei, dar mai ales cu ajutorul medicilor specialiști, infertilitatea se poate trata, în majoritatea cazurilor. Însă, lupta cu infertilitatea presupune și o componentă emoțională. Cuplurile au nevoie de susținere reciprocă, dar și de susținerea celor apropiați și a societății. Stigma infertilității trebuie înlăturată și înlocuită cu încredere în medicină, în știință și în oamenii care și-au dedicat viața înțelegerii și tratării acestei probleme.
articole recente
