Infertilitatea la femei (şi, în general, infertilitatea în cuplu) reprezintă o problemă de sănătate globală, semnificativă, afectând aproximativ 15% dintre cupluri, la nivel mondial, conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS). Această statistică sugerează că milioane de oameni se confruntă cu dificultăți în a concepe, în mod natural, un copil – 30% dintre situaţiile în care un cuplu nu poate avea copii se leagă de infertilitate la femei, un procent similar este valabil şi pentru bărbaţi, în timp ce 20% dintre cazuri ţin de ambii parteneri, iar alte 20% rămân relativ inexplicabile.
Infertilitatea este definită, în studiile de specialitate, ca incapacitatea de a concepe un copil după un an de încercări regulate și fără utilizarea metodelor de contracepție (sau după 6 luni, în cazul femeilor cu vârsta de peste 35 de ani). Această problemă poate avea cauze multiple, motiv pentru care procesul de evaluare a infertilității presupune analize și teste pentru ambii parteneri; abordarea personalizată favorizează identificarea cauzelor și stabilirea unui plan de tratament adecvat.
Factorii care pot influenţa fertilitatea sunt diverşi: stilul de viaţă, vârstă, probleme structurale ale aparatului reproducător (de exemplu, tulburări de ovulație, blocajele trompelor uterine, fibroamele uterine, endometrioza), factori hormonali sau deregleri endocrine (de pildă, tulburări tiroidiene, hiperprolactinemie), afecțiuni medicale preexistente etc.
Conștientizarea cauzelor care pot provoca infertilitatea, informarea corectă cu privire la opțiunile oferite de medicina actuală și depășirea prejudecăților și a stereotipurilor, sunt pași esențiali pentru a pentru a identifica soluțiile adecvate.
Din fericire, medicina reproductivă a înregistrat progrese excepţionale, generând, după cum se menţionează într-un studiu publicat de John MacInnes, sociolog, profesor la Universitatea din Edinburgh, şi Julio Pérez Díaz, specialist în schimbările socio-demografice, „o transformare irepetabilă din punct de vedere istoric în ceea ce privește eficiența reproducerii umane”.
Care sunt principalele analize, recomandate pentru femeile infertile?
Dacă o femeie suspectează infertilitatea, este recomandat să consulte un specialist în infertilitate pentru evaluări și teste specifice. Investigațiile pentru infertilitate la femei sunt orientate spre identificarea cauzei problemei, implicit spre tratamente adecvate, care vor aduce speranță şi rezultate, graţie progreselor tehnologice și științifice.
Iată câteva dintre cele mai importante teste şi analize recomandate pentru infertitlitatea la femei:
FSH (hormonul de stimulare foliculară)
FSH este un hormon produs de glanda hipofiză anterioară, care este esențial pentru funcționarea optimă a sistemului reproducător atât la femei, cât și la bărbați, dar cu funcţii specifice în funcţie de gen. Monitorizarea acestuia oferă informații valoroase pentru diagnosticul și tratamentul problemelor de sănătate reproductivă.
În cazul femeilor, FSH este implicat în procesul de maturare a foliculilor ovarieni, aspect esențial pentru ovulație și fertilitate. În primele zile ale ciclului menstrual, FSH stimulează creșterea și dezvoltarea foliculilor în ovare. Aceste structuri conțin ovocitele (celulele ou) care pot fi fertilizate. În combinație cu hormonul luteinizant (LH), FSH ajută la reglarea secreției de estrogen, un hormon important pentru pregătirea endometrului (mucoasa uterină) în vederea implantării embrionului.
Testele de sânge pot indica niveluri crescute de FSH (indiciu pentru insuficiența ovariană primară, menopauză sau sindromul ovarului polichistic – SOPC), în timp ce niveluri scăzute de FSH pot sugera o disfuncție hipotalamică sau hipofizară, care afectează producerea hormonilor.
FSH este un marker important pentru rezerva ovariană – nivelurile ridicate pot indica o rezervă ovariană scăzută, fiind frecvent măsurat alături de hormonul anti-Müllerian (AMH), în evaluarea fertilității feminine. De asemenea, dezechilibrele de FSH pot fi asociate cu tulburări endocrine, cu boli precum hipogonadismul sau sindromul Turner.
AMH (hormon anti-Müllerian)
Hormonul anti-Müllerian (AMH) este o proteină produsă de celulele granuloase ale foliculilor ovarieni aflați în stadiile timpurii de dezvoltare. Este un marker esențial pentru evaluarea fertilității și oferă informații despre rezerva ovariană, adică numărul de ovocite disponibile într-un anumit moment din viața unei femei.
Este prezent în sânge încă de la pubertate și scade progresiv, odată cu vârsta, pe măsură ce rezerva ovariană se epuizează. Nu fluctuează semnificativ pe parcursul ciclului menstrual, ceea ce îl face un indicator stabil și util pentru evaluarea fertilității.
Un nivel scăzut de AMH indică o rezervă ovariană redusă, ceea ce poate afecta șansele de concepție. Femeile cu SOPC (sindromul ovarelor polichistice) au, de obicei, niveluri ridicate de AMH, deoarece au un număr mare de foliculi mici care nu ajung la maturitate.
Nivelurile de AMH ajută medicii să ajusteze dozele de medicamente pentru stimularea ovarelor, atunci când se face planificarea tratamentului pentru fertilizare în vitro (FIV).
Principalii factori care influențează nivelul AMH sunt vârsta (nivelurile de AMH sunt maxime în jurul vârstei de 20-25 de ani și scad semnificativ după 35 de ani), stilul de viață (fumatul poate reduce nivelul AMH) și anumite intervenții medicale (chirurgia ovariană sau tratamentele pentru cancer – chimioterapie, radioterapie – pot afecta nivelurile de AMH).
Alte analize de sânge pentru diagnosticarea infertilităţii sunt: LH (hormon luteinizant), care monitorizează ovulația, Estradiol (indică sănătatea ovariană), Prolactina (excesul poate afecta ovulația), TSH/ hormon de stimulare tiroidiană și hormonii tiroidieni T3, T4 (disfuncțiile tiroidiene pot afecta fertilitatea) și Progesteron (confirmă dacă a avut loc ovulația, se efectuează în a doua parte a ciclului menstrual, faza luteală).
Ecografie transvaginală
Ecografia transvaginală este un instrument de diagnostic valoros, care este utilizat frecvent în ginecologie și medicina reproductivă, pentru a oferi informații detaliate și a ghida tratamentele personalizate.
Este o tehnică imagistică medicală, care utilizează ultrasunete pentru a vizualiza în detaliu structurile interne ale aparatului reproducător feminin şi presupune o procedură minim invazivă, realizată prin introducerea unei sonde speciale (transductor) în vagin, care permite obținerea unor imagini clare și precise ale organelor pelviene.
Transductorul emite unde sonore de înaltă frecvență, care se reflectă diferit în funcție de densitatea țesuturilor. Aceste unde sunt convertite în imagini vizuale pe un monitor. Sonda, de dimensiuni mici și acoperită cu un înveliș steril, este plasată în vagin, apropiindu-se de organele de interes, ceea ce îmbunătățește claritatea imaginilor.
Ecografia transvaginală permite examinarea detaliată a uterului, ovarelor, trompelor uterine, a cavităţii pelviene (se poate detecta lichid liber sau se pot identifica alte modificări patologice).
Avantajele ecografiei transvaginale constau în rezoluție superioară (imaginile obținute sunt mai clare decât cele ale ecografiei abdominale, datorită proximității sondei față de organele pelviene), în faptul că este o procedură rapidă și neinvazivă (durează între 15-30 de minute și nu necesită incizii sau anestezie), care nu utilizează radiații ionizante.
Alte teste pentru ghidarea tratamentelor personalizate în cazul infertilităţii la femei
- Histerosalpingografie (HSG) – o radiografie cu substanță de contrast, pentru a evalua permeabilitatea trompelor uterine și forma cavității uterine
- Sonohisterografie – o ecografie cu soluție salină, pentru a identifica probleme intrauterine, cum ar fi polipi, aderențe sau fibroame
- Laparoscopie exploratorie – recomandată dacă se suspectează endometrioză, aderențe pelviene sau alte probleme care nu sunt detectabile prin alte metode
- Teste de infecție – Chlamydia, gonoreea, micoplasma, ureaplasma (infecțiile pot afecta fertilitatea); VSH, CRP – pentru a identifica inflamații sau infecții active
- Evaluarea genetică – este pentru anomalii cromozomiale, mai ales în cazurile de insuficiență ovariană prematură sau pierderi recurente de sarcină
- Testul Papanicolau și evaluarea colului uterin – testul presupune prelevarea unui eșantion de celule de la nivelul colului uterin, de obicei în timpul unui examen ginecologic de rutină; eșantionul este trimis pentru analiză într-un laborator, unde se examinează, pentru a se identifica anomaliile, posibilele modificări celulare, eventuale inflamații și infecții vaginale.
Aşadar, tratamentele moderne, pe care medicul specialist le poate recomanda, s-au dovedit a fi extrem de eficiente în ultima perioadă, în ceea ce privește şansele de reuşită în îndeplinirea dorinţei de a aduce un copil pe lume.
articole recente
