Investigații

Histerosonografia este o tehnică modernă de diagnostic, realizată sub ghidaj ecografic, prin care se examinează cavitatea uterină și se testează permeabilitatea trompelor uterine. Se folosesc ultrasunete și ser fiziologic pentru a obține imagini ale interiorului uterului și ale trompelor.

Histerosonografia este o metodă de diagnosticare a problemelor uterine și tubare, care folosește unde sonore pentru a produce imagini ale interiorului uterului. Investigația este minim invazivă, realizată sub control ecografic. Se folosește o soluție salină care conturează forma și structura uterului și a trompelor.

Histerosonografia este utilă și recomandată femeilor care au sângerări vaginale anormale, diagnosticate cu infertilitate sau au suferit avorturi repetate. Procedura oferă informații detaliate despre structurile investigate, fiind o metodă de diagnosticare foarte eficientă.

În plus, SonoHSG are multiple avantaje precum:

• Imagine clară a țesuturilor care nu pot fi vizualizate eficient cu ajutorul razelor X (histerosalpingografiei);
• Este o procedură non-invazivă foarte bine tolerată de paciente;
• Are o rată foarte mică de complicații;
• Este metoda de elecție pentru completarea observațiilor realizate cu ajutorul ecografiei transvaginale;
• Are o acuratețe superioară față de examinările uzuale.

SonoHSG reprezintă o metodă foarte eficientă de diagnosticare a unor afecțiuni precum:

• Polipi uterini
• Fibroame uterine
• Cancer uterin
• Sinechii uterine
• Malformații uterine

De asemenea, această investigație poate releva cauza anumitor simptome precum:

• Avorturi repetate
• Infertilitate
• Sângerări anormale

Utrasonografia poate fi, de asemenea, utilizată pentru monitorizarea endometrului în timpul administrării anumitor tratament.

Investigația se efetuează astfel:

• medicul ginecolog introduce prin colul uterin un cateter cu un balon la capăt, care se umflă pentru a bloca ieșirea soluției saline din uter;
• poziția cateterului și a balonului în cavitatea uterine sunt verificate ecografic;
• se injectează prin cateter soluția salină, care umple cavitatea uterină și trece prin trompele uterine dacă acestea sunt permeabile, ajunge în fosele iliace și în fundul de sac Douglas;
• se înregistrează ecografic imaginea obținută, care arată forma și structura uterului și a trompelor
  la finalul procedurii, balonul ce blochează sonda se dezumflă, iar aceasta este extrasă.

Fiind o investigație ușoară, bine tolerată și non-invazivă, pacienta este externată în aceeasi zi. Anestezia nu este necesară, astfel încât nu este nevoie de monitorizare ulterioară. Pacienta poate resimți un disconfort ușor, o senzație de presiune, sau crampe. La nevoie se poate administra un antispastic.

Pentru a putea realiza investigația, pacienta nu trebuie să fie însărcinată. SonoHSG se efectuează în primele săptămâni ale ciclului menstrual.

Alte contraindicații pentru efectuarea procedurii sunt:

• boala inflamatorie pelvină
• infecție genitală
• sângerare activă
• prezența steriletului

Procedura este o examinare sigură, cu riscuri minime. Cu toate aceastea, pot apărea situații neplăcute, ca urmare a efectuarii investigatiei:

• crampe uterine
• infecție secundară pelvină
• greață
• amețeli

Limitările SonoHSG sunt:

• nu se poate efectua dacă pacienta este însărcinată sau există suspiciunea unei sarcini;
• nu se poate efectua în cazul în care există un diagnostic de boală inflamatorie pelvină;
• nu se poate efectua dacă pacienta are o stenoză cervicală severă care împiedică introducerea cateterului.

Histerosonografia nu presupune o pregătire anterioară. Pacienta trebuie să efectueze anumite analize, precum culturi din col și să golească vezica înainte de interventie.

Investigația poate contribui la obținerea unei sarcini prin oferirea unui diagnostic corect, ce poate determina atitudinea terapeutică potrivită fiecărui caz în parte.

Unele studii au arătat că SonoHSG poate avea și un efect terapeutic, deoarece soluția salină instilată în trompe poate îndepărta eventualele obstacole sau adeziuni care împiedică trecerea ovocitului sau a embrionului. Astfel, SonoHSG ar putea crește șansele de sarcină naturală sau prin fertilizare in vitro la femeile cu infertilitate de cauză tubară. Totuși, nu există dovezi suficiente pentru a recomanda procedura ca tratament pentru infertilitate și nici nu se cunoaște exact mecanismul prin care ar putea ajuta la obținerea unei sarcini. Prin urmare, histerosonografia este o investigație utilă pentru diagnostic, dar nu și pentru tratament.

Histeroscopia diagnostică este o metodă de investigare și diagnosticare a patologiilor uterine. Procedura este non-invazivă și se realizeaza sub analgosedare.

Histeroscopia diagnostică este un examen ginecologic care permite vizualizarea directă a canalului cervical și a cavității uterine. Acestă procedură este utilizată pentru a depista și a evalua posibile leziuni, cum ar fi polipi sau aderențe uterine. Histeroscopia diagnostică se face cu ajutorul unui instrument numit histeroscop, care este un tub subțire cu o cameră video la capăt, care se introduce prin vagin și col, în uter.

Histeroscopia diagnostică se recomandă atunci când există suspiciunea de anomalii ale cavității uterine sau ale endometrului. Unele dintre indicațiile pentru histeroscopie diagnostică sunt:

• Sângerare vaginală anormală
• Infertilitate
• Avorturi repetate
• Malformație uterină
• Polipi sau mioame
• Hemoragii
• Suspiciune de sinechie uterină

Procedura are multiple avantaje față de alte interventii:

• Este non-invazivă;
• Nu presupune incizii;
• Se efectuează în ambulatoriu;
• Efecte secundare minime;
• Este o procedură de scurtă durată;
• Medicația antialgică post interventie este redusă;
• Recuperare rapidă – pacienta își poate relua activitățile în aceeasi zi.

Histeroscopia are și câteva contraindicații, care pot fi absolute sau relative. Unele dintre contraindicațiile histeroscopiei sunt:

• Boală inflamatorie pelvină;
• Infecții cu virusul herpes;
• Sângerare vaginală;
• Sarcină;
• Cancer de col;
• Stenoză cervicală severă;
• Pacientă instabilă hemodynamic.

De asemenea există și riscuri asociate procedurii precum:

• Perforarea uterului și a organelor vecine;
• Sinechie uterine;
• Infecție;
• Hemoragie.

Intervenția se efectuează, de regulă, în prima săptămână după menstruatie. Deși nu se efectuează anestezie cu intubare, analgosedarea presupune anumite restricții. Cu minim 8 ore înaintea intervenției se impune repaos hidric și alimentar. Pacienta va trebui să efectueze anumite analize de sânge și alte analize preoperatorii.

Pacienta este așezată în poziție ginecologică. După efectuarea sedării, se efectuează dezinfectarea vaginului și a colului uterin. Prin col se introduce un telescop subțire prevăzut cu cameră, până în cavitatea uterină. Se introduce fie lichid, fie gaz, pentru a destine uterul și pentru a putea vizualiza pereții uterini. Colul uterin nu necesită dilatare în cazul histeroscopiei diagnostice, deoarece tubul utilizat este foarte subțire și nu se vor utiliza instrumente suplimentare.

Investigația poate dura între 10 și 30 minute.

O serie de afecțiuni pot fi diagnosticate cu ajutorul histeroscopiei:

• Infertilitate
• Cauza avorturilor repetate
• Malformație uterină
• Polipi
• Fibroame uterine
• Sinechii uterine
• Cancer endometrial
• Sept uterin

Procedura poate fi utilizată și pentru a evalua starea cavității uterine după interventii chirurgicale.

Recuperarea este rapidă. Pacienta va părăsi spitalul în aceeasi zi și își poate relua activitățile normale. Nu există incizii, așa că disconfortul va fi minim. Se pot resimți crampe și sângerări vaginale. Aceste simptome sunt temporare și, de regulă, se remit la scurt timp.

Ecografia urologică este o tehnică sigură și nedăunătoare, care permite vizualizarea oricăror structuri anatomice. Este o tehnică de screening valoroasă în medicină, datorită beneficiilor pe care le aduce: rapiditatea stabilirii unui diagnostic cert sau de eliminare, posibilitatea de repetare, practic nelimitată ca frecvență și durată, obținerea de planuri multiple și variate de investigare ale aceluiași organ.

Ecografia urologică este o evaluare anatomico-structurală ce foloseste ultrasunetele, care permite studiul structurilor tractului urinar, precum rinichii, ureterele, uretra și vezica urinară, dar și diagnosticarea bolilor ce pot afecta aceste organe. La bărbați, se studiază și prostata și modificările pe care le poate suferi.

Ecografia urologică permite descoperirea unor modificări în structura organelor, cum ar fi tumori sau afecțiuni ale organelor cauzate de tulburări metabolice.

Ecografia vezicii urinare este utilizată pentru a vizualiza dimensiunea și structura vezicii urinare. Cu ajutorul acestei investigatii se pot depista diverse probleme la nivelul acestui organ, precum:

• Cancerul de vezică urinară;
• Calculi urinari;
• Cistita;
• Infecții de tract urinar.

Cu ajutorul acestei investigații se pot vizualiza forma, dimensiunea, structura și funcția rinichilor. Ecografia rinichilor poate fi utilă în monitorizarea și diagnosticarea anumitor afecțiuni:

• Malformațiile congenitale renale;
• Tumorile renale;
• Calculii renali.

Acest tip de ecografie se utilizează pentru a vizualiza forma, dimensiunea, structura și funcția testiculelor. Astfel, se pot diagnostica diverse afecțiuni la nivelul acestor organe, cum ar fi:

• Masa sau nodul la nivel testicular;
• Infecții;
• Inflamții;
• Traumatisme;
• Torsiune testiculară;
• Varicocel;
• Acumularea de lichid în scrot.

Această metodă imagistică examinează forma, dimensiunea, structura și funcția prostatei, glanda care aparține sistemului reproducător masculin și care învelește uretra. Investigația poate depista afecțiuni precum:

• Prostatită – inflamația prostatei;
• Hiperplazia benignă de prostate;
• Cancerul de prostată;
• Calculii prostatici;
• Examinarea structurii și funcției prostatei pentru identificarea posibilelor cauze de infertilitate, cum ar fi obstrucția ductelor ejaculatorii sau inflamația glandelor seminale.

Investigația care examinează organele și structurile sistemului urinar se indică în următoarele situații:

• Prezența simptomelor sau a semnelor care sugerează o problemă la nivelul sistemului urinar, cum ar fi durere, sânge în urină, infecții urinare recurente, dificultate la urinare sau incontinență urinară.
• Diagnosticarea sau monitorizarea unor afecțiuni la nivelul sistemului urinar, precum malformații congenitale, calculi renali sau vezicali, tumori renale sau vezicale, inflamații renale sau vezicale, hidronefroză, torsiune testiculară, varicocel, testicul necoborât etc.
• Evaluarea funcției renale și a fluxului de sânge la nivelul rinichilor și a altor organe urologice.
• Ghidarea unor proceduri diagnostice sau terapeutice la nivelul sistemului urinar, cum ar fi biopsia renală sau vezicală, drenajul unui abces renal sau vezical, extracția unui calcul renal sau vezical etc.
• Evaluarea cauzelor de infertilitate masculină sau de disfuncție erectilă.

Acest tip de ecografie nu are contraindicații, fiind o tehnică imagistică sigură, nedureroasă și neinvazivă. Ultrasunetele folosite pentru a obține imaginile nu au efecte nocive asupra structurilor examinate și nu utilizează radiații ionizante. Investigația poate fi efectuată de orice persoană care are indicație, indiferent de vârstă, sex sau afecțiuni preexistente și poate fi repetată ori de câte ori este necesar, fără a prezenta riscuri pentru pacient.

Investigația are marele avantaj de a putea diagnostica și monitoriza o serie de afecțiuni, fără să prezinte riscuri sau contraindicații. Ecografia urologică poate fi utilizată inclusiv pentru investigarea sau diagnosticarea infertilității masculine. Vizualizarea organelor cu acuratețe, în timp real și în diferite planuri, oferă informații despre forma, dimensiunea, structura și funcția acestora.

Pregătirea pacientului pentru ecografia urologică depinde de tipul de ecografie pe care o va face:

• Pentru investigarea vezicii urinare, pacientul trebuie să se prezinte la investigație cu vezica plină. Pentru aceasta, pacientul trebuie să bea aproximativ un litru de apă cu o oră înainte de examen și să nu urineze până la finalizarea acestuia. Vezica urinară plină permite vizualizarea mai bună a peretelui vezical și a eventualelor formațiuni anormale. Pacientul trebuie să evite alimentele care produc gaze intestinale în ziua examinării, deoarece acestea pot interfera cu calitatea imaginilor.
• Ecografia rinichilor nu presupune o pregătire în prealabil. Rinichii se pot vizualiza indiferent de gradul de plenitudine al vezicii urinare. Totuși, pacienții sunt sfătuiți să nu consume alimente care balonează, deoarece gazele intestinale pot afecta calitatea imaginilor. De asemenea, trebuie evitat consumul de băuturi alcoolice sau cofeinizate cu 24 de ore înainte de examinare.
• Înainte de efectuarea ecografiei testiculelor, pacientul trebuie să evite activitățile fizice intense sau raporturile sexuale cu 24 de ore înainte de examen, deoarece acestea pot provoca umflarea sau inflamația testiculelor.
• Ecografia prostatei necesită ca pacientul să se prezinte la examinare cu vezica plină. Vezica urinară plină permite vizualizarea mai bună a prostatei și a eventualelor formațiuni anormale. Pacientul trebuie să evite alimentele care produc gaze intestinale în ziua examinării, deoarece acestea pot interfera cu calitatea imaginilor.

Fiecare tip de examinare ecografică în parte se efectuează diferit. Astfel, în cazul ecografiei vezicii urinare și a rinichilor, pacientul se întinde pe un pat sau pe o masă de examinare, cu spatele și abdomenul descoperite. Medicul aplică un gel special pe suprafața spatelui și a abdomenului, pentru a facilita transmiterea ultrasunetelor, apoi plasează și mișcă sonda ecografică în diferite direcții, în zona investigată.

Ecografia testiculară se desfășoară pe acelasi principiu. După aplicarea gelului, medicul plasează sonda ecografică pe scrot și o mișcă în direcții diferite, pentru a obtine imaginile dorite.

Ecografia prostatei se efectuează transrectal, cu ajutorul unei sonde ecografice care este introdusă în anus, până la nivelul prostate.

Ecografia abdominală este o investigatiei non-invazivă, ce nu are contraindicații și nu prezintă riscuri pentru pacient. Ea poate fi repetată de câte ori este nevoie.

Ecografia transvaginală este o investigație imagistică de examinare a organelor reproductive feminine, respectiv uterul, ovarele, colul uterin și vaginul, cu ajutorul ultrasunetelor emise de o sondă plasată în vagin. Ecografia este o metodă neinvazivă, nedureroasă și neiradiantă, care permite obținerea unor imagini clare și detaliate ale organelor pelvine.

Ecografia transvaginală este un tip de ecografie care folosește o sondă sub forma unei baghete, care emite unde sonore de înaltă frecvență pentru a crea imagini ale organelor din interiorul pelvisului. În timpul examinării, sonda este introdusă în interiorul vaginului. Această poziționare permite o vizualizare mai precisă a organelor, cum ar fi uterul, ovarele, trompele uterine și colul uterin.

Există două tipuri de ecografii pelvine: abdominală și transvaginală:

• Ecografia pelvină transabdominală presupune plasarea sondei pe suprafața abdomenului inferior, sau superior, după aplicarea unui gel special pe piele. Ultrasunetele emise de sondă se reflectă din organele din interior și sunt ”traduse” în imagini. Imaginile sunt afișate pe un monitor. Acest tip de ecografie este eficientă pentru vizualizarea organelor pelvine.
• Ecografia pelvină transvaginală presupune introducerea sondei în interiorul vaginului. Sonda emite ultrasunete care se reflectă de la organele din apropiere. Această investigație este indicată pentru examinarea organelor reproducătoare feminine.

Ecografia pelvină transabdominală permite vizualizarea întregului abdomen inferior și a organelor acestuia. Ecografia pelvină transvaginală oferă imagini mai detaliate ale organelor din interiorul pelvisului. De aceea, ecografia transvaginală este mai precisă și mai sensibilă pentru diagnosticarea afecțiunilor ginecologice.

Ecografia transvaginală este o procedură simplă și nedureroasă care se efectuează în următorii pași:

• Pacienta se poziționează pe masa de examinare în poziție ginecologică;
• Medicul aplică un prezervativ pe sondă, precum și un gel, pentru o examinare non-dureroasă și confortabilă;
• Medicul mișcă sonda în diferite direcții pentru a obține imagini ale organelor examinate. Imaginile sunt vizualizate pe un monitor;
• Este posibil să fie necesară palparea abdomenului, pentru a apropia cât mai mult organele de sondă.

Ecografia transvaginală este o investigație utilă și recomandată atât pentru monitorizarea stării de sănătate a aparatului reproducător, cât și pentru monitorizarea canalului cervical în sarcină sau a anumitor afecțiuni. Investigația are următoarele indicatii:

• Monitorizarea stării de sănătate – ecografia transvaginală ar trebui să reprezinte un control de rutină pentru femeile ajunse la vârsta recomandată pentru acest tip de examinare. Investigația poate depista precoce problemele de la nivelul organelor pelvine.
• Diagnosticare: se indică atunci când există simptome precum durerea pelvină, sângerarea vaginală anormală, infertilitatea, dismenoreea. Se pot diagnostica o serie de patologii ginecologice precum:
  • Fibroame, polipi, chisturi ovariene;
  • Tumori maligne la nivelul ovarelor, al uterului și al colului;
  • Boală inflamatorie pelvina;
  • Endometrioza;
  • Adenomioza

Ecografia transvaginală este o investigație sigură, de rutină, deloc invazivă, care poate fi repetată ori de câte ori este nevoie. Ecografia transvaginală nu are contraindicații majore, cu excepția unor situații speciale, cum ar fi:

• Himen intact: în acest caz, ecografia transvaginală poate fi evitată pentru a nu provoca ruperea himenului sau durere pacientei. Se poate opta pentru ecografia pelvină transabdominală sau pentru alte metode de investigație.
• Alergie la latex: ecografia poate fi efectuată cu o sondă acoperită cu un material hipoalergenic sau cu un prezervativ fără latex pentru a preveni reacțiile alergice;
• Placenta praevia: se pot agrava sângerările.

Ecografia transvaginală are un rol important în evaluarea sănătății organelor reproductive feminine și în diagnosticarea precoce a unor afecțiuni grave care pot afecta fertilitatea sau calitatea vieții unei femei. Ecografia transvaginală permite:

• Detectarea anomaliilor structurale sau funcționale ale uterului, ovarelor, trompelor uterine și colului uterin.
• Diagnosticarea tumorilor benigne sau maligne la nivelul organelor pelvine.
• Identificarea cauzei unor simptome precum durerea pelvină, sângerarea vaginală anormală, infertilitatea sau dismenoreea.
• Monitorizarea sarcinii și a dezvoltării fătului în primul trimestru de sarcină.

Ecografia transvaginală ar trebui să facă parte din rutina femeilor pentru monitorizarea sănătății organelor reproducătoare și pentru prevenirea eventualelor probleme care pot apărea la nivelul acestora. Investigația este recomandată:

• O dată pe an, ca parte a controlului ginecologic periodic, pentru a verifica starea uterului, ovarelor, trompelor uterine și colului uterin.
• Ori de câte ori apar simptome anormale la nivelul organelor pelvine, cum ar fi durere pelvină, sângerare vaginală anormală, infertilitate.

Ecografia transvaginală nu necesită o pregătire specială, fiind o investigație sigură și deloc invazivă. Pacienta trebuie doar să respecte următoarele recomandări:

• Să nu aibă relații sexuale cu 24 de ore înainte de examen, pentru a evita iritarea vaginului sau introducerea de aer în cavitatea pelvină.
• Să nu folosească creme, ovule sau tampoane vaginale cu 24 de ore înainte de examen, pentru a evita alterarea imaginilor ecografice sau infecțiile.
• Să golească vezica urinară inaintea examinării.

Ecografia transvaginală este o investigație fără riscuri asociate pentru sănătatea pacientei. Ultrasunetele nu expun pacienta la radiații și nu au efecte adverse asupra țesuturilor examinate sau asupra fătului în cazul gravidelor. Procedura nu provoacă durere sau leziuni la nivelul vaginului sau al organelor pelvine. Pacienta poate resimți un disconfort ușor, senzație de presiune sau rece. Poate fi repetată ori de câte ori este nevoie fără niciun risc pentru sănătatea pacientei.

Glanda tiroidă este o glandă endocrină responsabilă cu secreția și sinteza hormonilor tiroidieni. Funcția glandei este esențială în reglarea metabolismului și a altor funcții ale organismului. Ea face parte din sistemul endocrin și este situată de-a lungul traheei, având aspectul unui fluture. Afecțiunile tiroidiene pot cauza atât probleme de fertilitate, cât și probleme în timpul sarcinii. De aceea, se recomandă monitorizarea glandei cu ajutorul ecografiei tiroidiene.

Ecografia tiroidiană este investigația imagistică non-invazivă cu ajutorul căreia se monitorizează și evaluează starea de sănătate a glandei tiroide. Investigația are avantajul de a fi complet nedureroasă, neiradiantă, putând fi repetată de câte ori se impune. De asemenea, diagnosticul oferit de această investigație este precis și rapid. Cu ajutorul undelor sonore, se crează o imagine a organului, dar și sângelui care circulă prin vase.

Fiind o investigație rapidă și ușor de tolerat, nu există contraindicații cu privire la efectuarea ei și nici o pregătire anterioară a pacientului. Acesta este așezat pe spate, iar sub umeri se plasează o pernă rulată, pentru a poziționa gâtul în hiperextensie. Poziția ajută la evidențierea glandei, pentru o examinare precisă. Se utilizează o sondă și un gel care ajută la propagarea undelor sonore prin țesut. Sonda sau transductorul de înaltă rezoluție emite și captează ultrasunetele reflectate de glanda tiroidă. Acestea sunt ”traduse” cu ajutorul computerului, care le va transforma în imagini, care arată în timp real starea de sănătate a glandei.

Ecografia de tiroidă se efectuează atunci când există simptomatologie specifică, sau atunci când analizele indică anumite disfuncții. Hormonii tiroidieni sunt implicați în procese precum ovulația, implantarea embrionului și menținerea sarcinii. Glanda tiroidă este importantă atât pentru fertilitatea feminină, dar și pentru cea masculină. Funcționarea corectă a testiculelor este direct legată de activitatea glandei tiroide.

Ecografia tiroidiană este investigația de primă intenție pentru diagnosticarea și monitorizarea următoarelor afecțiuni:

• Noduli tiroidieni;
• Creșterea în volum a glandei;
• Boli autoimune;
• Adenopatii cu posibilă etiologie neoplazică;
• Formațiuni chistice;
• Formațiuni solide maligne și benigne.

Fiind o investigație neirandiantă, ecografia glandei tiroide nu are contraindicații. Ea poate fi repetată ori de câte ori este nevoie, putând fi utilizată și pentru copii.

Ecografia glandei tiroide are rolul de a diagnostica afecțiuni precum tiroidita autoimună, noduli tiroidieni, cancer tiroidian. Investigația măsoară cu exactitate dimensiunile glandei și identifică modificari tiroidiene difuze.

Ecografia este utilizată nu doar pentru diagnosticare, dar și pentru monitorizare. Aceasta ajută la monitorizarea activității glandei tiroide în timpul sarcinii, care poate suferi modificari ce pot pune în pericol fătul. De asemenea, se poate monitoriza evoluția în timp a nodulilor.

Ecografia tiroidiană se recomandă atât în prezența simptomatologiei, cât și în absența acesteia. În situația din urmă, indicația este data de rezultatele anumitor analize de sânge specifice, care pot indica prezența unei probleme:

• TSH
• Tiroglobulină
• T4
• FT4
• T3
• FT3

De asemenea, anumite simptome pot indica necesitatea efectuării investigatiei:

• Modificări în zona glandei;
• Dificultate de respirație;
• Creștere sau scădere bruscă în greutate;
• Menstruații neregulate;
• Căderea în exces a părului;
• Oboseală;
• Palpitații;
• Nervozitate excesivă.

Specificul investigatiei nu presupune o pregătire prealabilă a pacientului. Ecografia de tiroidă este neinvazivă și nedureroasă. Se va recomanda înlăturarea accesoriilor din jurul gâtului și poziționarea corpului astfel încât imaginile să fie cât mai clare.

Nu există riscuri asociate acestei investigatii. Ecografia tiroidiană nu este iradiantă și nu presupune niciun pericol pentru pacient.

Ecografia abdominală este o investigație imagistică care examinează organele din interiorul abdomenului: ficatul, vezica biliară, pancreasul, splina, rinichii, vezica urinară, uterul, ovarele și prostata. Ecografia abdominală folosește ultrasunete (unde sonore de frecvență înaltă) pentru a produce imagini ale organelor examinate și nu expune pacientul la radiații. Ecografia abdominală poate fi repetată ori de câte ori este nevoie și durează aproximativ 20-30 de minute.

Ecografia abdominală este o metodă de diagnostic care folosește ultrasunete pentru a examina organele și structurile din abdomen. Ultrasunetele sunt unde sonore cu frecvență înaltă care se reflectă diferit de țesuturile cu densități diferite. Aparatul ecograf folosește o sondă (un transductor) care emite ultrasunete și le receptează după ce se lovesc de țesuturi și organe. Sonda este plasată pe pielea abdomenului după ce se aplică un gel special care permite mișcarea lină a sondei și elimină aerul dintre piele și sondă pentru o mai bună conducere a ultrasunetelor. Ultrasunetele reflectate sunt transformate de aparatul ecograf în imagini ale organelor examinate, care pot fi vizualizate pe un monitor.

Există mai multe tipuri de ecografie abdominală, în funcție de zona examinată:

Acest tip de ecografie examinează organele din partea superioară a abdomenului, cum ar fi ficatul, vezica biliară, pancreasul, splina. Investigația poate depista afecțiuni precum hepatita, ciroza, litiaza biliară, pancreatita, sau anevrismul aortic.

Cu ajutorul acestei proceduri se vizualizează organele din partea inferioară a abdomenului, cum ar fi rinichii, vezica urinară, uterul, ovarele și prostata. Această ecografie poate depista afecțiuni precum litiaza renală, chisturile ovariene, fibroamele uterine sau adenomul de prostată.

Procedura examinează toate organele din cavitatea abdominală. Această ecografie poate depista afecțiuni precum ascita (lichid în cavitatea abdominală), tumori abdominale sau metastaze hepatice sau splenice.

Ecografia abdominală este o investigație recomandată pentru diagnosticarea sau monitorizarea diferitelor afecțiuni ale organelor abdominale, precum:

• Afecțiuni hepatice.
• Afecțiuni biliare.
• Afecțiuni pancreatice.
• Tumori, chisturi, infarct splenic.
• Litiază renală, hidronefroză.
• Chisturi ovariene, fibroame uterine, endometrioză, sarcină ectopică.
• Adenom de prostată.

Ecografia abdominală este o investigație sigură, non-invazivă care nu are contraindicații. Poate fi efectuată la orice categorie de pacienți, inclusiv la copii și femei însărcinate. Investigația nu expune pacientul la radiații și nu are efecte adverse asupra țesuturilor examinate sau asupra fătului în cazul gravidelor. Ea poate fi repetată ori de câte ori este nevoie fără niciun risc pentru sănătatea pacientului.

Ecografia abdominală are numeroase beneficii:

• Este o investigație nedureroasă și confortabilă pentru pacient.
• Este o investigație rapidă și accesibilă din punct de vedere financiar.
• Este o investigație neiradiantă și non-invazivă care nu prezintă riscuri pentru sănătatea pacientului sau a fătului în cazul gravidelor.
• Este o investigație care oferă imagini clare și detaliate ale organelor abdominale și permite evaluarea fluxului de sânge la nivelul acestora.

Ecografia abdominală la copii este o investigație imagistică care folosește ultrasunete pentru a examina organele și structurile din abdomenul copiilor . Ecografia abdominală la copii are aceleași beneficii ca și la adulți: este sigură, nedureroasă, neiradiantă și non-invazivă. Ecografia abdominală la copii poate ajuta la:

• Diagnosticarea litiazei biliară, litiazei renală, abcese sau apendicită.
• Modificarea in volum a unui organ.
• Identificarea anomaliilor congenitale ale organelor abdominale.
• Evaluarea stărilor febrile prelungite de cauză neprecizată.
• Diagnosticarea bolilor maligne.

Ecografia abdominală la copii se realizează în același mod ca și la adulți, cu diferența că se folosește o sondă adaptată dimensiunii și vârstei copilului.

Pregătirea pacientului pentru ecografia de abdomen depinde de tipul de ecografie efectuat și de zona examinată. În general, se recomandă următoarele măsuri:

• Întreruperea alimentației cu câteva ore înainte de examen (de obicei 4-8 ore) pentru a evita acumularea de gaze în intestin care pot afecta calitatea imaginilor. Copiii mici pot consuma lichide clare (apă, ceai) până cu o oră înainte de examen.
• Consumul de lichide în cantitate suficientă pentru a umple vezica urinară în cazul ecografiei de abdomen inferior sau total. Pacientul nu trebuie să urineze cu cel puțin o oră înainte de examen.
• Evitarea fumatului sau a gumei de mestecat înainte de examen pentru a nu înghiți aer care poate interfera cu ultrasunetele.
• Informarea medicului despre eventualele medicamente pe care pacientul le ia.

Alimentația înainte de ecografia abdominală este importantă pentru a evita acumularea de gaze în intestin care pot afecta calitatea imaginilor. În general, se recomandă următoarele:

• Nu se consumă dulciuri, băuturi carbogazoase și alimente care pot fermenta (de exemplu, fructe, lapte etc.) cu 24 de ore înainte de examinare.
• Nu se mănâncă cu 2-4 ore înainte de examen și se evită prăjelile, ouăle și cafeaua.
• Se servește o cină ușoară cu alimente ușor digerabile și fără fibre.
• Se consumă apă sau ceai în cantitate suficientă pentru a umple vezica urinară în cazul ecografiei de abdomen inferior sau total.

În cazul unor organe specifice, pot exista particularități ale alimentației înainte de ecografie. De exemplu:

• Pentru ecografia ficatului și a căilor biliare, se recomandă să nu se consume grăsimi cu 12 ore înainte de examen pentru a evita contracția vezicii biliare.
• Pentru ecografia pancreasului, se recomandă să nu se consume alcool cu 48 de ore înainte de examen pentru a evita inflamarea pancreasului.
• Pentru ecografia splinei, se recomandă să nu se consume alimente care pot crește volumul splinei, cum ar fi citricele sau roșiile.

Pacientul se întinde pe o masă de examinare cu fața în sus sau pe o parte, în funcție de zona examinată.

Medicul aplică un gel special pe pielea abdomenului și pe sondă pentru a permite mișcarea lină a acesteia și pentru a elimina aerul dintre piele și sondă.

Se vor efectua mișcări în diferite direcții pentru a obține imagini ale organelor examinate. Pacientului i se poate solicita să își schimbe poziția sau să își țină respirația pentru a obține imagini mai clare.

Ecografia de abdomen este o investigație imagistică utilă și precisă, dar are și unele limitări care pot afecta calitatea imaginilor sau diagnosticul. Printre acestea se numără:

• Obezitatea: un strat gros de grăsime subcutanată poate atenua ultrasunetele și poate reduce claritatea imaginilor.
• Gazele intestinale: prezența aerului în intestin poate interfera cu ultrasunetele și poate împiedica vizualizarea corectă a organelor abdominale.
• Oasele și aerul din plămâni: aceste structuri pot bloca ultrasunetele și pot împiedica vizualizarea organelor situate în spatele lor, cum ar fi pancreasul sau aorta.
• Profunzimea organelor: unele organe pot fi situate prea adânc în abdomen pentru a fi vizualizate clar cu ultrasunetele, cum ar fi colonul sau stomacul.

Ecografia de abdomen este o investigație sigură și non-invazivă care nu prezintă riscuri pentru sănătatea pacientului. Ultrasunetele nu expun pacientul la radiații și nu au efecte adverse asupra țesuturilor examinate sau asupra fătului în cazul gravidelor. Ecografia de abdomen nu provoacă durere sau disconfort, cu excepția unei posibile senzații de rece sau presiune la nivelul abdomenului.

Ecografia în sarcină este principala metodă de monitorizare a fătului, atât ca investigație de sine stătătoare, cât și coroborată cu alte teste. Ea este lipsită de riscuri, atât pentru mamă, cât și pentru făt, este neinvazivă și ușor de efectuat.

Principalele obiective ale ecografiei de sarcină sunt identificarea anumitor modificări la nivelul organelor fătului, cât și observarea caracteristicilor funcționale ale organismului fetal.

Ecografia în sarcină este investigația cu ajutorul cărei se confirmă sarcina și cu ajutorul cărei sa va monitoriza întreaga perioadă.

Confirmarea prezenței unei sarcini se face ecografic, prin vizualizarea sacului gestational la 5 săptămâni și a embrionului la 6 săptămâni. Este important de vizualizat ecografic sarcina, pentru a confirma viabilitatea acesteia, precum și excluderea unei sarcini ectopice.

Pe perioada sarcinii se recomandă o serie de ecografii cu ajutorul cărora se monitorizează starea de sănătate a fătului. Este important de mentionat că acestea se vor corela cu alte investigatii.

Această investigație este necesară pentru a confirma atât prezența sarcinii, viabilitatea ei și poziționarea. Cu ajutorul aceste ecografii inițiale se vor calcula varsta, data concepției, precum și o data estimativă a nasterii.

Această investigație reprezintă cea mai detaliată evaluare ecografică a fătului. Ea se realizează între săptămânile 11 si 14 și cu ajutorul acestei investigații se depistează anomaliile cromozomiale precum sindromul Down, sindromul Edwards și sindromul Patau. Morfologia fetală de trimestrul I are și limitări deoarece dimensiunile mici ale fătului nu permit diagnosticarea tuturor anomaliilor fetale. Prin intermediul investigației se identifică sarcinile multiple, se etimează vârsta gestațională corectă și se evaluează dezvoltarea fătului.

Ecografia de trimestrul II se efectuează între săptămânile 20 și 22 de sarcină. Este una dintre cele mai importante și mai amănunțite investigatii ecografice, Scopul este de a observa dacă organele sunt corect dezvoltate. Se numeste morfologie deoarece observă în detaliu structurile anatomice fetale.

În săptămânile 32 -33 de sarcină se va efectua ecografia morfologică de trimestrul III. Se urmărește starea de sănătate a fătului prin evaluarea dezvoltării. Specialistul obstetrician va evalua dacă fătul se încadrează în limite normale. Pentru această evaluare se folosesc anumite valori standard în ceea ce privește circumferința capului, lungimea femurului, precum și greutatea.

În cadrul morfologiei fetale de trimestru III se evaluază placenta, cantitatea de lichid amniotic. În plus se pot depista anumite malformații cu debut tardiv.

Ecografia de sarcina 3D este o investigație superioară ecografiei 2D. Se utilizează pentru depistarea anomaliilor fetale. Investigația permite reconstrucția imaginii în 3 dimensiuni spațiale. Astfel, putându-se vizualiza mult mai eficient toate detaliile anatomice ale fătului.

Ecografia în sarcină se poate efectua în două feluri: transabdominal și transvaginal. Abordarea transvaginală este cea mai eficientă în studiul uterului și a fătului în primul trimestru de sarcină. Informațiile detaliate pe care le oferă acest tip de ecografie sunt esențiale în viabilitatea sarcinii și în evaluarea vărstei gestaționale. Scopul este de a depista posibilele malformații și probleme de dezvoltare fetală.

Evaluarea ecografică are o valoare inestimabilă în sarcină. Se observă viabilitatea sarcinii, ritmul cardiac și poziționarea corectă, în uter. Ulterior, ecografia oferă informatii relevante despre dezvoltarea corectă a organelor fătului, a placentei și a cordonului ombilical. Diagnosticarea unor posibile malformații congenitale se realizeaza tot cu ajutorul ecografiei fetale. În plus, ecografia în sarcină poate ghida efectuarea anumitor investigatii, precum amniocenteza sau biopsia de vilozități coriale. Evaluarea cervixului, dar și a poziției fătului, reprezinta alte două avantaje ale acestei investigatii.

Un alt avantaj important este faptul că părinții au ocazia să-și vadă copilul în acest stadiu al dezvoltării. Acest lucru întărește atașamentul față de copil și creează amintiri de neuitat.

În primul trimestru de sarcină, ecografia se realizează transvaginal și are rolul de a confirma sarcina. Pacienta va trebui să golească vezica urinară pentru o vizualizare bună. Acest tip de ecografie se va efectua până la 10 săptămâni de sarcină. Începând cu săptămâna 11, ecografiile se vor realiza abdominal, iar pacienta va trebui să aibă vezica plină. Pentru asta, va trebui să nu golească vezica timp de 2 ore înainte de consult.

Ecografia în sarcină nu presupune niciun risc pentru mama sau pentru făt. Ea este o investigație non-invazivă, ce utilizează ultrasunetele.

Ecografia nu transmite semnale deranjante sau nocive pentru făt, însă cel mai probabil aceștia detectează senzația de presiune la aplicarea sondei transabdominal, fapt care se traduce prin mișcările bruște la momentul efectuării ecografiei prin mișcările multiple ale sondei pe abdomenul matern.